Cu 'solutia imorala' in doua luntri

Partidul Conservator este un partid decent de centru, care isi cauta cu disperare un public capabil sa-l treaca pragul electoral. Partidul, infiintat in decembrie 1991 sub denumirea de Partidul Umanist Roman, s-a dorit din start un reprezentant al clasei de mijloc, al micilor intreprinzatori, pe scurt, al unei mici burghezii romanesti care sa dea tarie si stabilitate tesutului social. Din pacate pentru fondatorul PUR, Dan Voiculescu, climatul economic si social al tranzitiei nu a fost unul benefic pentru constructia sa politica. In plus, imaginea publica a fondatorului, cel putin controversata, nu a contribuit la perceptia corecta a partidului, care, in dulcele stil dambovitean, a fost catalogat drept unul al "securistilor".

Doctrina umanista, exotica pe aceste meleaguri, nu a avut cum sa prinda in vremuri in care tot felul de zaltati cu pix, care au populat si populeaza cea mai mare parte a presei romanesti, "trag" doar la auzul cuvantului ideologie. Nu a scapat de acest tratament mediatic barbar nici o ideologie clasica: social-democratie, liberalism, conservatorism, crestin-democratie, nationalism. De ce ar fi fost respectivii mai blanzi cu "umanismul"? Critica lor era si este bazata pe o logica stramba, ceva de genul: comunismul a fost criminal, comunismul este o ideologie, deci orice ideologie este criminala. Permanenta raportare la comunism este o forma de impostura, care a facut si face mult rau climatului politic, impiedicand dezvoltarea unei clase politice demne de acest nume. Multi romani au fost indepartati de politica de acest discurs agresiv al "formatorilor de opinie", lucru valabil si in cazul Partidului Conservator.

Onestitatea ne obliga sa remarcam ca, nici in tarile occidentale in care exista partide umaniste (unite chiar si intr-o Internationala Umanista), acestea nu au un prea mare succes la public, dar din cu totul alte motive decat in cazul Romaniei. Ele s-au nascut intr-un moment de criza al partidelor clasice, si domnul Dan Voiculescu miza, in anii ‘90, tot pe aceasta criza pentru a-si impune partidul ca pe o alternativa. Nu si-a facut cele mai bune calcule, subestimand conservatorismul si lipsa de educatie civica a romanilor. Pana de curand, optiunile votantilor au fost polarizate intre o mare forta de centru stanga, PSD, cu toate metamorfozele sale, si o alianta de centru-dreapta, cu geometrie mai mult sau mai putin variabila, care s-a numit fie CDR, fie ADA. Abia de circa un an-doi incep sa se afirme "popularii", in fond niste populisti cu fata umana, ca sa zicem asa.

Aderenta la cele doua blocuri "ideologice" a fost determinata mai putin de considerente doctrinare, si mai ales de considerente emotionale: carisma unor lideri de genul Iliescu sau Basescu, de resentimente, de frustrari si de temeri, de genul "vin mosierii" sau "pericolul restauratiei neocomuniste". Or, celor mai multi romani, PUR nu le-a inspirat nici un sentiment puternic. Mai degraba a fost un partid neutru din punct de vedere emotional. Ceea ce nu i-a servit in materie de vizibilitate si de notorietate.

ASCENSIUNE TARZIE

Paradoxal, ascensiunea partidului incepe cu adevarat abia dupa 1 ianuarie 2005, mai precis dupa celebrul interviu al proaspat inscaunatului presedinte Traian Basescu, care este nasul de-acum celebrei sintagme "solutia imorala". Asta a adus Partidul Conservator in prim-planul controverselor politice, transformandu-l dintr-un aproape anonim intr-un actor vizibil al scenei politice.

Sa ne reamintim ca PUR a intrat in Parlament in noiembrie 2000, alaturi de PDSR, cu care a format o alianta, Uniunea Social-Democrata. A primit o serie de portofolii din aria sa de preocupari, mai ales din zona intreprinderilor mici si mijlocii. A avut un numar de ministri si secretari de stat, precum Silvia Ciornei, cu o buna prestatie si imagine publica, dar care nu s-au putut afirma in fata greilor PSD, mult mai versati si mai vizibili. Conlucrarea cu PSD a fost una destul de lina, iar iesirea de la guvernare a fost determinata de considerente electorale, nu de conflicte majore cu aliatul sau, chiar daca cerinta PUR, neacceptata de PSD, de formare a unor grupuri parlamentare proprii, a fost permanent un motiv de nemultumire pentru partidul lui Dan Voiculescu.

Iesirea de la guvernare a fost privita atunci ca o solutie pentru a creste in sondaje si pentru a determina acea dinamica favorabila intrarii in Parlament prin forte proprii. Imaginea de partid de opozitie pe care a promovat-o in 2004 nu a convins, desi a obtinut rezultate destul de bune in alegerile locale, cel mai remarcat fiind detronarea "baronului" PSD Dumitru Sechelariu in fieful marelui maestru al tuturor combinatiilor politice oculte, Viorel Hrebenciuc, Bacaul.

Ulterior, lucrurile s-au complicat si au obligat conducerea PUR sa recurga la o noua alianta cu PSD, aflat la randul sau intr-o situatie destul de inconfortabila, mai ales ca Alianta D.A. puncta la capitolul imagine. Trustul de presa detinut de Dan Voiculescu, extrem de critic fata de PSD in campania pentru alegerile locale din 2004, s-a cumintit peste noapte, fara a se dezlantui insa impotriva noilor adversari ai Uniunii Nationale dintre PSD si PUR. De remarcat un lucru: situatia PUR demonstreaza ca nu este suficient sa ai la dispozitie un imperiu media pentru a intra in constiinta oamenilor pentru a-i convinge de viabilitatea proiectului politic al unui partid. Spre marea noastra usurare, Dan Voiculescu nu este un Berlusconi al Romaniei. Sau nu este inca!

INTRAREA LA GUVERNARE

Din motive pe care nu le discutam acum, Dan Voiculescu a intrat in guvernul bricolat de Traian Basescu intre Craciun si Anul Nou, fara prea multa convingere, dar cu pretentii clare, care au intrat in coliziune cu interesele PD. Acesta a inghitit in sec, dar nu l-a iertat pe Dan Voiculescu, mai ales ca pe langa ravnitul portofoliu al Economiei si Comertului, acesta l-a privat si de postul de presedinte al Senatului, arvunit lui Radu Berceanu. Explicatiile PC, cum ca a dezertat de langa PSD de dragul integrarii europene si al stabilitatii politice, nu au convins pe nimeni, iar Traian Basescu a inceput razboiul imediat: intr-un interviu acordat in primele zile ale lui ianuarie 2005 s-a dezlantuit impotriva "solutiei imorale" reprezentate de cooptarea PC la guvernare si a avansat ideea alegerilor anticipate.

Daca nu a reusit sa se impuna printr-un demers corect si lipsit de stridente, PC s-ar putea afirma prin intermediul conflictului care il opune pe Dan Voiculescu lui Traian Basescu. Va fi o infruntare de o duritate care va surprinde mediile politice romanesti, in care se va folosi armamentul greu si in care nu se vor lua prizonieri! Declaratiile lui Dan Voiculescu din momentul anuntului retragerii de la guvernare sunt cel mai mare afront adus lui Traian Basescu de cineva, dupa alegerea sa ca sef al statului. si asa ceva nu se iarta!

Marea Rafuiala

Ramane rafuiala dintre Voiculescu si Basescu, cea care nu mai are nimic de-a face cu politica, ci cu resentimentele personale. Ea ar putea otravi viata politica, si asa extrem de tumultuoasa si de lipsita de moralitate. Nu ne ramane de sperat decat ca in aceasta rafuiala nu vor fi folosite institutiile statului, pentru ca atunci avem cu adevarat o problema grava. si asa democratia romaneasca este una de forma, cu vagi urme de continut. Rezultatul ar fi un soi de totalitarism soft, pe care nu multi si-l doresc, desi mai toti il invoca drept solutie la problemele partidelor lor si la cele ale tarii. Oricum ar fi, in ceata care invaluie scena politica, PC pluteste intre doua ape, si nu ar fi de mirare sa aiba anumite zone ale "anatomiei" sale deja ude...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe