Porumbelul Theo pentru vrabia Emil

Daca ne uitam in bloc-starturi, se pare ca situatia se prezinta, ca pluton fruntas, cam asa: Traian Basescu, Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Cozmin Gusa, Emil Constantinescu. Si ceilalti.

Spun pluton fruntas gandindu-ma fie la procentele din sondaje, fie la popularitate, fie la sustinere politica, fie la functii publice detinute la un moment dat.

Noutatea scoasa de la naftalina o aduce Emil Constantinescu, actualul presedinte al Actiunii Populare, partid aflat si pe scena politica, si in sondaje la fel ca si liderul, respectiv cam la o treime din inaltimea pragului electoral.

In schimb, considera liberalii lui Tariceanu si popularii lui Constantinescu, uniti si fara democratii lui Basescu sau liberalii lui Stolojan, ca vor reedita, ba chiar vor dubla succesul inregistrat de CDR in parlamentarele din 1996. Pentru ca, si atunci, cu prezidentialele a fost o cu totul alta poveste…
Umbla vorba prin targ ca cei doi, Constantinescu si Tariceanu, pun de-un tandem presedinte-premier de sa le mearga fulgii celor care vor mai sustine tandemul Basescu-Stolojan. Nu radeti. Ca nu-i de ras!

Daca maine le mai vin si altora, prin politica asta coerenta, idei similare? Consumam tot bugetul de stat pentru ca orice cetatean major strange semnaturi de la asociatia de bloc si cere bani, paza, protectie, masini si microfoane pentru alte basme de adormit copiii?

Vorbeam de o alta poveste. Haideti sa ne-o reamintim, cu atat mai mult, cu cat se pare ca ne paste o noua editie limitata…

In turul doi al campaniei prezidentiale din 1996, Emil Constantinescu l-a invins la mustata pe Ion Iliescu. A fost un examen trecut nu tocmai cu coronita pentru activitatea politica a fostului presedinte al Romaniei Emil Constantinescu. De ce?

>> Fara spatele politic de care a beneficiat atunci (CDR+PD), Emil Constantinescu nu l-ar fi putut invinge in alegeri pe Ion Iliescu.

>> Fara starea de spirit a populatiei, cert favorabila atunci schimbarii, respectiva constructie politica nu l-ar fi putut trage pe Emil Constantinescu mai sus de un loc in Senat.

>> In vreme ce Ion Iliescu a fost o locomotiva pentru PSD si a fost extrem de greu de invins la prezidentiale, CDR+PD a fost locomotiva care l-a dus pe Emil Constantinescu in halta Cotroceni, si nu invers.

>> Transferul de voturi al altor candidati democrati in turul doi si puternica sustinere a Conventiei l-au facut atunci pe Constantinescu presedinte, si nu votul obtinut nemijlocit de el.

>> A considera, acum, ca poti fi invingator prin forte proprii, in conditiile in care nu mai ai in fata un moment politic ’96, in spate un CDR, sau macar un PNL intreg, ci doar o parte a unui partid care mai si vine in campanie de la guvernare, e un calcul politic bun doar pentru cei care si-au ingropat abacul inainte de vreme.

Orice om e dator si liber sa incerce, sa spere, sa caute, dar nu trebuie, pentru propria lui demnitate sau cariera politica, sa piarda din vedere esecul, compromiterea - care nu mai scapa doar la Nufarul -, conservarea (daca dezvoltarea nu poate intra in calcul) a imaginii dobandite pe baza demnitatilor publice detinute anterior.

Ca fost sef de stat, nu poti intra intr-o competitie in care iti numeri sansele pe degetele de la o mana. Risti totul pe o carte masluita din start.

Nu vreau sa leg neaparat aparitiile televizate ale lui Emil Constantinescu pentru deconspirarea lui Traian Basescu de intelegerile care se coc de ceva vreme intre fostul presedinte si actualul premier.

Haideti sa spunem ca este o coincidenta faptul ca atacurile lui Constantinescu l-au favorizat in mintea unora pe Tariceanu si, tot in mintea acelorasi, i-au mai dat fostului presedinte zero si ceva la suta in plus, in posibila lui confruntare cu Traian Basescu, in turul doi al prezidentialelor din 2009. Desi, practic, acest lucru este absolut imposibil!

Daca Emil Constantinescu s-a decis sa reintre in politica, orice mana intinsa il poate ajuta, cel putin teoretic, sa urce o treapta. Nedumerirea mea tine insa de strategia premierului. Plecand chiar de la existenta acesteia. Pare sublima, dar se pare ca lipseste cu desavarsire…

Mariajul liberal cu Theodor Stolojan s-a consumat. Intelegerea politica facuta cu Traian Basescu in 2004 nu se va mai repeta. Nici in cazul anticipatelor. Nici la parlamentarele la termen din 2008. Nici la localele din acelasi an. Nici la prezidentialele din 2009. Cel putin atata vreme cat Calin Popescu-Tariceanu va detine pozitiile de premier si de lider al PNL.

Crede premierul ca fuziunea cu AP va suplini diferenta deja aparuta in sondaje? Crede ca va intra, doar in acest mod, in Parlament? Crede ca Emil Constantinescu l-ar putea invinge pe Traian Basescu? Ar fi o premiera istorica. Mai ales ca acum vorbim de competitia prezidentiala, nu de un simplu raport fost presedinte-fost ministru (in care lucrurile au fost simple si limpezi pentru toata lumea).

Daca fuziunea PNL cu AP poate avea o logica pentru unii liberali (tradusa printr-un colac spart de salvare), desemnarea drept candidat la Presedintie a lui Emil Constantinescu inaintea premierului sau a altor liberali din conducerea actuala a partidului, mult mai vizibili si notabil mai apreciati in sondaje, e o greseala politica flagranta.

Dincolo de orgoliile indreptatite ale unora dintre sustinatorii lui Tariceanu de a aspira - oricum cu mai mult succes - la aceasta nominalizare, dincolo de supararea altora ca 'Prin noi insine>> nu prea mai are corespondent in realitate - motiv pentru care cheama astfel de intariri -, transpare teama.

Cum spuneam, in 2009 ne asteapta poate cea mai interesanta campanie prezidentiala post-revolutionara, dat fiind discursul si comportamentul unora dintre competitori.

>> Apar personaje noi, precum Gigi Becali, Cozmin Gusa si, cel mai probabil, Sorin Oprescu.

>> Dispare concurentul cel mai de temut, Ion Iliescu, cel care si-a incheiat constitutional socotelile cu Presedintia, dar nu si cu politica, motiv pentru care cel care va avea sustinerea lui cu siguranta ca va mai castiga ceva voturi.

>> Reintra in competitie actualul presedinte, dintr-o pozitie de invidiat.

>> Reintra in competitie si Corneliu Vadim Tudor, la randu-i un candidat de temut, care si-a dus constant si cu succes partidul in Parlament.

>> Gigi Becali va culege suficiente voturi, cel putin pentru a-si plasa PNG in Senat si in Camera Deputatilor.

>> Cozmin Gusa, chiar daca nu va face vreo alianta politica, are sanse sa-si califice PIN-ul prin prestatia lui din pozitia de candidat la Presedintie.

>> La capitolul 'si ceilalti>>, de care vorbeam la inceput, nu exclud ca pot aparea candidati care, desi se pot plasa tot inaintea lui Emil Constantinescu, au sanse extrem de putine pentru a-i depasi pe toti ceilalti enumerati la punctele anterioare.

Indraznesc chiar sa fac un pronostic pentru 2009. Cei doi candidati pentru turul doi al alegerilor prezidentiale vor fi: Traian Basescu sau Theodor Stolojan (pentru ca inca nu vor candida amandoi pentru aceeasi functie) Sorin Oprescu/Corneliu Vadim Tudor/Gigi Becali. Si gata. Doar primii doi se califica! Iar noul Parlament va fi deja constituit (fie la termen, fie anticipat). Cum? Cam asa: Alianta (sau cum va fi rebotezata) dintre democratii lui Boc si liberalii lui Stolojan; PSD; PRM; PNG; UDMR; celelalte minoritati; PIN, pe moment cu un mic spin.
PNL-Tariceanu risca sa ia o pauza in politica, urmand sa-si faca mana cu… actiuni populare!

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe