1 decembrie 2006 - 88 de ani de la Marea Unire, dar ultima "Zi Nationala in afara Uniunii Europene" anunta ieri in discursul sau de 1 Decembrie, sustinut in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, presedintele Traian Basescu. Integrarea in Europa, NATO, un viitor mai bun - toate acestea au fost, de-a lungul timpului, teme constante in mesajele catre natiune ale sefilor de stat romani. Ireala, abstracta si neterminata - dincolo de aceste trasaturi, nici un presedinte nu a reusit insa sa zugraveasca o Romanie a romanilor vii, comuni, a celor care indura in strada, in fiecare an, de Ziua Nationala, frigul si platitudinea discursurilor oficiale.

Trei presedinti, acelasi discurs

Schematic simple, discursurile lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu si ale lui Traian Basescu au respectat constant aceeasi structura: evocarea sacrificiului generatiei care a infaptuit Marea Unire, chinurile facerii - prezentul chinuitor al unei societati in tranzitie -, jertfa pe care cei de astazi sint chemati sa o aduca si, in cele din urma, perspective ale unui viitor mai bun, aureolat, in care ne este dat sa ne integram.

"Ceea ce au facut presedintii romani de-a lungul timpului este sa revigoreze in forme ceva mai noi si cu un discurs actualizat ideea nationala. In discursurile lui Ion Iliescu si ale lui Emil Constantinescu asta a fost o constanta. Mesajele de 1 Decembrie au continuat in fapt o traditie nationala, cu atenuari ale accentelor nationaliste ale discursurilor national-comuniste, mergind pe aceeasi linie", sustine lingvistul Emil Ionescu. La rindul sau, istoricul Zoe Petre, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu si autor de discursuri de 1 Decembrie, considera ca "orice discurs national presupune la un moment dat o evocare a imprejurarilor primei celebrari a evenimentului. Este o tehnica uzuala, mai ales ca te adresezi unui public divers - simpli oameni, dar si armata, oameni cu pregatire istorica, ce asteapta un astfel de mesaj. Incerci sa fii cit mai sintetic", spune aceasta.

Citeste si:

La rindul sau, istoricul iesean Adrian Cioflinca considera ca discursurile politice evocatoare, mai ales atunci cind sint prost construite, expun istoria a la légere, intr-o nota profund mitologizanta. Trecutul este utilizat intr-o maniera polemica in relatia cu prezentul, fiind modelat pentru a raspunde nevoilor retorice de actualitate ale vorbitorilor.

Iliescu priveste istoria ca-n studentie

Cel mai longeviv presedinte al Romaniei dupa 1990, Ion Iliescu, pare sa fi fost si singurul ocupant al scaunului de la Cotroceni inclinat sa-si scrie singur discursurile, dupa cum isi aminteste fostul consilier prezidential Octavian Stireanu. "Pentru mine, ca si consilier prezidential al presedintelui Iliescu, a fost foarte confortabil sa lucrez cu Domnia sa. Fiind un om de editura, cu exercitiul scrisului si al editarii, domnul presedinte isi scria, de regula, singur discursurile. Dinsul lucra cu pixul pe ele."

Intr-adevar stilul fostului presedinte este inconfundabil, iar asta sustine afirmatiile lui Stireanu. Acelasi limbaj birocratic, lemnos, acelasi vocabular limitat care a creat din discursurile sale - ce aduc aminte, in opinia lingvistilor si a istoricilor invitati sa comenteze aceste discursuri -, de discursurile de dinainte de 1989.