Putin si Basescu traiesc inca online alegerile din 2004. Premierul maghiar, in schimb, si-a facut un blog pe care isi posteaza gindurile aproape in fiecare zi. Dintr-un ungher in altul al Internetului, din Coasta de Fildes pina in Australia, si de la Brunei la Vatican, sefii de stat isi cresc electoratul pe paginile lor virtuale.

Cind presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, si-a lansat blogul ahmadinejad.ir in august, opinia publica l-a numit "un truc publicitar". Presedintele Libiei, Muammar al-Gaddafi, a intrat in atentia media printr-un post pe site-ul personal in care acuza conducerea FIFA ca intretine "piata de sclavi", iar printul Charles si-a postat un filmulet in care sint surprinse momente dintr-o zi obisnuita. "Cotidianul" i-a cautat si pe ceilalti lideri ai lumii care au debutat pe web, intrebind expertii in branding si analistii politici ce poate face un site bun pentru imaginea lor, dar si cit rau poate aduce dupa ea o pagina prost facuta.

Netul da o fata umana

"Oamenii participa la politica din fotoliul de acasa, cetatenia pe Internet devenind un trend mondial. Cel mai pregnant se manifesta in SUA, unde fiecare candidat stringe fonduri pentru campanii online, atragindu-si sustinatori pe Internet. Si Nicolas Sarkozy are asa ceva in Franta si pina si acest maniac, presedintele Iranului, si-a facut un blog", spune analistul politic Cristian Ghinea, adaugind ca instrumentele virtuale dau "o fata umana" sefilor de stat, personalizindu-si astfel relatia cu cetatenii. "Internetul reuseste sa atraga noi segmente de public, pe care nu ar reusi sa le abordeze prin mijloace traditionale. Acestea sint insa oarecum limitate de nivelul financiar sau de dezvoltare tehnologica, cum ar fi cazul Romaniei de exemplu", explica Simona Filip, Branding Consultant la Grapefruit, agentie care a realizat, de altfel, site-uri pentru doi politicieni americani, un candidat pentru Congres si celalalt la portofoliul de guvernator al Californiei in 2004.

"Electoratul zilei de miine lucreaza pe messenger, citeste ziarele online sau le primeste via RSS feeds, vede stiri broadband online, umbla cu IPodul dupa el si e inscris in Second Life. Alegatorii zilei de miine sint tinerii de azi, care prefera sa-l vada pe Bush sau pe Basescu intr-un sitcom. Pasul urmator pentru sefii de stat este sa aiba un profil virtual si un nickname", prevede Dorothea Ionescu Vinau, expert media.

Citeste si:

Ardeiul prezidential

Desi www.basescu.ro a ramas neschimbat de acum doi ani, de cind fostul primar al Capitalei a cistigat alegerile prezidentiale, el continua sa stringa peste 600 de vizitatori pe saptamina. Consilierul prezidential Adriana Saftoiu spune ca, in urma lansarii site-ului electoral, s-a observat ca acesta era accesat in special de publicul tinar, cu virste de la 20 pina la 40 de ani, care isi lua "mult mai multe informatii de pe Internet decit din fluturasi", si de catre romanii din afara granitelor. Oferta prezidentiala, rezumata in sase angajamente fata de alegatori, platforma-program si biografia fostului capitan de nava nu sint insa punctele de atractie ale paginii de web. Internautii gusta mai mult cele doua jocuri, in care pot sa ajute un ardei sa obtina majoritatea in Consiliul General al Primariei sau au sansa sa tinteasca chipul prezidential. "Dragi "internauti", am fost in cursa, dar nu m-am lasat prins. Si nu m-au virusat! Ba, mai mult, am cistigat. Datorita voua", le multumeste seful statului romanilor care ii viziteaza pagina virtuala.

Scopul scuza prietenia

"Site-ul de campanie al lui Traian Basescu a fost o surpriza placuta, fara echivoc. Dupa ce a devenit presedinte, Basescu si-a postat comunicarea pe site-ul oficial, respectind morga celei mai inalte functii in stat. Acelasi lucru s-a intimplat si cu John Howard, primul-ministru al Australiei. Basescu a lansat conceptul "Guerilla digitala", Jonh Howard a vorbit fara perdea despre tot felul de subiecte, Internetul i-a ajutat enorm, pe amindoi. Cei doi oficiali s-au tras de sireturi cu tinerii internauti, cu scopul precis de a-i cistiga drept adepti, in campania electorala. Prietenia s-a terminat in momentul in care scopul a fost atins", este de parere Dorothea Ionescu Vanau.