S-a spus, nu o data, ca Partidul "Romania Mare" a fost, la infiintarea sa, "bratul inarmat" al FSN, apoi al PDSR, in lupta cu Opozitia de dreapta si cu elitele asa-zis anticomuniste si disidente. S-a mai spus ca este adversarul natural al UDMR, produsul unui soi de simetrie nesanatoasa in materie de nationalism exacerbat. S-a mai spus si ca el se identifica pana la confuzie cu liderul sau, nu o data prezentat ca un fel de Le Pen al Romaniei.

PRM este vazut ca un partid atipic, greu de incadrat intr-o familie ideologica. In mod conventional, el este considerat ca fiind nationalist, antisemit, xenofob, antimaghiar, care face apologia statului comunist si ii cheama in randurile sale pe fostii securisti. De aceea, PRM a fost etichetat ca fiind de extrema dreapta si, ca atare, prezentat ca un potential pericol pentru democratie. La un moment dat, dupa mineriada din 1999, o serie de organizatii ale societatii civile au cerut scoaterea sa in afara legii.
PRM este, in opinia noastra, un exemplu de partid antisistem, unde lipsa identitatii ideologice este programata. Acest lucru ii permite sa abordeze fara complexe teme sensibile, pe care le trateaza cu o evidenta lipsa de respect fata de "corectitudinea politica". Desele schimbari de discurs si de proiect politic sunt rezultanta schimbarilor de umoare ale liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. Acesta este, prin natura sa, un politician oportunist, un manipulator mediatic, capabil sa imbratiseze orice cauze si sa atace orice subiecte pe care un politician fara inclinatii sinucigase nu le-ar aborda nici picat cu ceara.

PRM a pornit la drum ca un partid de stanga, mai degraba ca un substitut pentru defunctul Partid Comunist Roman. Oricum, s-a aflat la guvernare, in celebrul "patrulater rosu": FDSN, PSM, PUNR si PRM, lucru de care uita atunci cand incearca sa se prezinte ca singurul partid care nu a guvernat. El a supravietuit alegerilor din 1996, PUNR si PSM, nu, dovada ca nu ducea lipsa de un nucleu dur de votanti.

Conducerea sa initiala cuprindea oameni de buna calitate, cu discurs moderat, care mai reuseau sa tempereze excesele verbale si fabulatiile lui Corneliu Vadim Tudor. Iesirea lor treptata din scena a condus la radicalizarea pozitiei lui Corneliu Vadim Tudor, agravand problemele de imagine ale PRM.
Ceea ce se stie mai putin este faptul ca antisemitismul si xenofobia care i se imputa PRM reprezinta consecinta luptelor purtate, inca din anii 60-70 ai secolului trecut, la nivelul elitelor intelectuale romanesti, pe fondul renasterii sentimentului national si manipularii lui in scopuri personale de catre Nicolae Ceausescu.

Corneliu Vadim Tudor era in "tabara cea rea", a "protocronistilor", condusa de Eugen Barbu, tabara urata profund de cei doi "guru" de la Paris, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. In plus, epopeea editarii operelor complete ale lui Mihai Eminescu l-a adus in conflict personal cu Moses Rosen, acesta, impreuna cu cei doi de la Paris, dar si cu alti membri ai grupului advers, lovinescienii, fiind tinta unor violente pamflete in anii ‘90, scrise de Vadim si publicate in revista "Romania Mare". Acele adversitati personale l-au apropiat instinctiv pe Vadim Tudor de Ceausescu, vazut ca un soi de continuator al lui Antonescu, pe care, in felul lui, il admira profund.

Ca personalitate, Corneliu Vadim Tudor este un inadaptat la orice fel de sistem care presupune reguli si constrangeri, ierarhii, parteneri, dialog, negociere, organizare in retea. Cu alte cuvinte, democratie. El este o fire anarhica si, ca urmare, a facut din PRM un partid antisistem. Instinctul i-a spus ca intr-o tara precum Romania, in care problemele se rezolva conflictual, nu consensual, discursul sau violent si aratatul cu degetul catre puternicii zilei ofera suficiente voturi pentru o sedere linistita in Parlament.

Citeste si:

PRM nu exista cu adevarat in spatiul public decat in campaniile electorale, si atunci mai mult pe ecranul televizoarelor. De altminteri, Corneliu Vadim Tudor este un soi de teleevanghelist al politicii dambovitene. Din pacate pentru el, acum are o problema: Gigi Becali, alt teleevanghelist, care a inlocuit maghiarii si coruptii cu fotbalul si cu Bunul Dumnezeu! Altminteri, cei doi sunt interschimbabili in materie de violenta a limbajului!

Cu un lider politic mediocru, care face mereu alegeri gresite, PRM ramane un partid mediocru, in care putini vad cu adevarat o alternativa atat la PSD, cat si la actuala guvernare. Sigur, un public plin de frustrari, din pacate mult prea numeros pentru a avea o democratie sanatoasa in Romania, va vota negativ, alegerea fireasca fiind PRM, si mai nou PNG. Discursul populist, folosit cu generozitate de cei doi, este simplu si pe intelesul acestor oameni, pe care frustrarile ii impiedica sa se raporteze critic la realitate.

Reteta populista este simpla: se identifica o serie de subiecte sensibile, aflate pe agenda publica, si se promoveaza un discurs politic, capabil sa acrediteze convingerea ca exista solutii simple, eficiente, fara costuri economice si sociale, ba chiar cu avantaje de acest gen, dar pe care adversarii politici, din rea-vointa, nu le aplica, pentru ca s-au rupt de popor, sunt corupti, nu promoveaza decat interesele clientelei politice de partid.

Nu domnul Traian Basescu a inventat sintagma "sistemul ticalosit". Ea apare de multa vreme in discursul PRM, este drept, sub alte forme. Ni se ofera si solutii: executii pe stadioane, confiscari de averi, etatism exacerbat, dictaturi sanatoase etc. Problema este daca acest tip de demers politic mai poate continua intr-o Romanie europeana. Raspunsul este: NU.

PRM nu-si mai gaseste locul pe scena politica a tarii. Si nu pentru ca UDMR a renuntat la pretentiile sale maximaliste, nu pentru ca au disparut saracia si disperarea sociala, coruptia sau lipsa de patriotism. Ci pentru ca discursul sau antisistem a fost capturat de Traian Basescu si, in mare parte, de PD. Acestia au o mai mare credibilitate si, mai ales, in ceea ce priveste organizarea in teritoriu, Partidul Democrat este net superior PRM. Mai mult, PRM nu este pregatit sa faca fata nici concurentei PNG, pentru simplul motiv ca cinele crestine ale lui Vadim sunt un mizilic pe langa sutele de mii de euro ale actelor de "caritate" ale lui Becali.

PRM nu mai foloseste nici macar publicului sau, si cu atat mai putin vietii politice romanesti. Incet, incet, va iesi din scena. Problema este cine il va inlocui. S-ar putea ca, peste nu mult timp, sa vorbim despre PRM ca despre raul mai mic. Ceea ce nu ne produce nici o bucurie. Ci doar legitime ingrijorari.