Partidul Noua Generatie are in sondaje, de cateva luni bune, semnificativ mai mult decat 5% pragul electoral. Mai multi sociologi au subliniat ca se manifesta o tendinta de crestere a partidului, ceea ce scoate PNG de sub incidenta unor evenimente intamplatoare, de tipul unei victorii a Stelei sau a unei aparitii publice mai nastrusnice a presedintelui Becali.

Cultura politica la romani se pare ca nu accepta un sistem bipartid. Perspectiva unei alternante elegante intre doua partide onorabile si venerabile (ca, de exemplu, in SUA sau Anglia) e plictisitoare. Romanul rabda un partid unic dar, daca e libertate, prefera sa fie cat mai multe. Plus on a des fous, plus on rit! Partidele mici fac deliciul gazetelor si al comentariilor, chiar daca la alegeri oamenii s-au invatat sa nu mai voteze formatiunile fara sanse.
Daca insa, una dintre acestea salta dincolo de 5%, multi politicieni nemultumiti, in general marginalizati in partide mari, au brusc revelatii doctrinare si-si cauta o pozitie mai prestigioasa in noul partid. De aici exista doua variante. Prima este cea in care partidul respectiv lasa impresia unei colectii de vechituri sau, in cel mai bun caz, a unor personalitati care nu au nimic in comun, situatie in care partidul nu castiga procente in plus.

A doua varianta este cea in care apare un fenomen de tipul bulgarelui de zapada, adica afluxul de personalitati (chiar dintre cele mai "ofilite") care genereaza o crestere lenta, dar constanta, in optiunile de vot. PNG pare sa fie in aceasta situatie. Lumea judeca, de regula, in clisee: PNG egal Gigi Becali! Situatia este insa ceva mai complexa din momentul in care un partid are o structura organizationala la nivel national si depaseste un anumit prag, nu electoral, ci de dezirabilitate sociala. Practic, din acel moment, chiar un "lider maxim" nu-si mai apartine si este orientat de aceste asteptari.

In randurile jurnalistilor si comentatorilor se manifesta o atitudine peiorativa fata de PNG. Credem ca este o greseala.

Citeste si:

La o analiza a PNG, mai important decat liderul pitoresc este un anumit segment de public care este deja specific. Fara a beneficia de datele certe ale unui sondaj, putem sa banuim ca acest public nu este doar (sau pur si simplu) format din electoratul rural parasit de PSD sau din micul urban obosit de PRM. Oricat ar parea de ciudat, electoratul lui Becali este un electorat de tip european. E drept, un electorat dintre cele mai sarace si mai putin instruite, dar european; capsunari, muncitori in constructii, mici contrabandisti, microbisti, tiristi, oameni care s-au miscat mult in ultimii ani in Europa si au observat trei lucruri esentiale.

Primul este ca toate natiunile, chiar si cele mai sarace, de tipul Grecia sau Portugalia, au un pronuntat sentiment de mandrie nationala. Al doilea, ca sistemul economic occidental permite oamenilor muncitori (si isteti, chiar daca aceasta istetime poate fi interpretata si ca smecherie) sa stranga in cativa ani suficienti bani ca sa duca o viata decenta (iar oamenii respectivi se bucura de respect!). In fine, al treilea lucru este acela ca in Occident oamenii bogati fac donatii directe, caritabile, in tot felul de situatii: pentru sinistrati, pentru biserici, pentru spitale. Din acest punct de vedere, PNG si Gigi Becali capata, dintr-o data, mult mai multa consistenta.

Chiar daca liderul sau face frecvente referiri la gratia divina, electoratul PNG are o etica europeana a muncii ("Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista!"). Nationalismul electoratului PNG este pozitiv ("daca aia sunt mandri, noi de ce n-am fi?"), in contrast cu (sau chiar ca o reactie la) snobismul elitelor intelectuale care "s-au saturat de Romania". In sfarsit, Gigi Becali face, direct si vizibil, ceea ce nici unul dintre marii bogatasi ai Romaniei (cel putin la fel de dubios imbogatiti) nu face: ajuta oamenii aflati in necaz. Pentru omul simplu (si crestin, pe deasupra!) acesta este expresia cea mai pura a solidaritatii, iar solidaritatea cu cei nevoiasi iti spala toate pacatele!