Romania a avut doua categorii de petroliere inainte de ‘89: sase construite in tara, dintre care s-au scufundat doua, cele mai mari, "Independenta" si "Unirea", si patru fabricate in Japonia. Marinarii spun ca diferenta in exploatarea lor era precum cea dintre Toyota si Dacia. "Biruinta", condusa timp de trei ani, incepind cu octombrie 1984, de Traian Basescu, a fost cea mai importanta dintre navele realizate la noi. Trei dintre membrii echipajului care au navigat pe petrolier au povestit despre comandantul Basescu si despre atmosfera de pe nava-amiral a flotei romane, cum era considerata la acea vreme.

In octombrie 1984, iesea din Santierul Naval Constanta vasul "Biruinta", cu 161.000 tdw (tone "dead weight" reprezinta greutatea care se poate incarca si descarca cu usurinta la bordul navei), avind un motor de 30.000 de cai putere. Vicepresedintele comisiei de receptie era Traian Basescu, pina atunci comandant al navelor "Arges" si "Crisana". La data respectiva, in cronica navala romaneasca abia fusesera inregistrate dezastrele a doua petroliere de constructie autohtona: explozia "Independentei", in 1979, si scufundarea navei "Unirea", in 1982.

Toti oamenii presedintelui

"Dintre cei care au fost pe petrolierul "Biruinta", cam jumatate au murit, un sfert au luat-o razna si doar un sfert mai sint intregi la cap", spune Dumitru Ionescu, fost ofiter sef-electrician pe nava in 1985 si "prietenul cel mai bun al lui Traian Basescu", dupa cum se deconspira. Rubicond, extrovertit, gazda amabila, are o problema cu "Evenimentul zilei" care a scris asa si pe dincolo despre averea lui Basescu. Are insa citeva povesti si mai multe aprecieri despre amicul sau.

"A fost numarul unu printre comandantii din flota noastra la acel timp. De-aia a si ajuns sa conduca nava-amiral. Din cite stiu, timp de zece ani consecutiv a primit Ordinul Muncii clasa I. Se inconjura numai de specialisti de prima mina, fara ale caror pareri nu lua niciodata decizii importante. Pentru ca respecta oamenii, echipajul era de partea sa. Uite, de exemplu, cind sosea in port, la bordul navei urcau vreo 40 de insi veniti dupa ciupeala, de la toate controalele posibile: Vama, Capitanie, Serviciul de reparatii, veterinarii, Sanepidul si altii. Fiecare voia o sticla de vin si un cartus de tigari. Noi puneam mina de la mina si il ajutam pe Traian sa-i omeneasca pe toti."

Desi echipajul fusese alcatuit prin serviciul personal al IEFM Navrom, Basescu reusise sa-si aduca oameni de incredere in posturile-cheie. Au mai fost angajati pe nava fochisti de la CET Constanta si din combinatul de la Midia, meniti sa suplimenteze lipsa personalului de specialitate pentru o nava atit de complexa. Fostii subalterni isi aduc aminte ca, pentru a-si pastra oamenii in echipaj, actualul presedinte incerca sa intervina pentru ca acestia sa primeasca locuinte sau masini "peste rind". Pe atunci, vaporul avea un echipaj de 50-60 de oameni. Astazi, dupa modernizare, petrolierul navigheaza cu 26 de persoane la bord, sub pavilion maltez, si apartine Histria Shipping a omului de afaceri constantean Gheorghe Bosinceanu.

Dolarii, petrolul si matrozii

"La salariul lui de atunci", mai spune Ionescu, "comandantul putea sa-si ia o masina la fiecare doua-trei luni. Ceea ce nu era foarte mult daca ne gindim la raspunderea pe care o avea. Un maistru de la Midia, de pilda, avea 20.000 de lei pe luna. "Biruinta" era cotata a sasea dintre petrolierele lumii la bursa de la Londra, in 1985", spune fostul electrician-sef.

Leonard Sarbu, inginer la Automatica, s-a imbarcat pe petrolier in 1985, ca specialist in supravegherea sistemului de avertizare impotriva incendiilor. El spune ca, in urma unui transport, nava facea un profit de aproximativ 250.000 de dolari: "Asta in conditiile in care transporta un milion de barili, la 30 de dolari barilul. Ca fapt divers, o trecere dus-intors prin strimtoarea Bosfor costa aproape 150.000 de dolari, iar prin canalul Suez circa 380.000 de dolari. Misiunile "Biruintei", mai spune inginerul Sarbu, reprezentau, in principal, transportul produselor petroliere din porturi mediteraneene sau ale Golfului Persic spre destinatii din Occident. Romania era singura tara din regiune care era pe placul statelor din Vest si care dispunea de o ambarcatiune de un asemenea tonaj. Bulgaria nu avea, cu URSS nu erau relatii comerciale, iar Italia, desi o forta maritima, avea un singur petrolier."

Nevoia e tatal tuturor mulatrilor

Traian Basescu spunea, intr-o emisiune de televiziune, ca a cunoscut viata de marinar in toate aspectele sale. Atit. Fostii colegi sint, la rindul lor, reticenti in a dezvolta subiectul. Fiecare in parte vorbeste insa despre aversiunea fostului comandant fata de betivi. Era, de fapt, printre primele lucruri pe care voia sa le afle despre un nou-venit. Dumitru Patea, ofiter electrician-sef pe "Biruinta" din 1986, a avut de trecut un astfel de test: "Dupa ce am primit dispozitia de imbarcare, am urcat pe nava si m-am prezentat la comandant. Dumnealui era in birou, a ridicat privirea si mi-a zis: "Domnule, am auzit de dumneata, spune-mi daca vrei sa luam taurul de coarneÉ De baut bei?" Nu va deranjati, i-am raspuns, desi intelesesem ca scopul intrebarii era daca am probleme cu bautura."

La fumat, "Captain", cum il numeau ofiterii, era campion. In zilele tensionate, fostul comandant dovedea trei pachete de tigari pe zi, iar Dumitru Ionescu chiar isi aminteste de o scena in care Basescu fuma trei tigari, la trei scrumiere diferite. Despre femei, acelasi Ionescu spune: "Pentru marinari e o vorba - nevoia este mama tuturor inventiilor si tatal tuturor mulatrilor".

Oamenii nu-si puneau problema sa ramina in strainatate: "In 1985, la Venetia, am descarcat un milion de barili in 36 de ore, timp in care nici unul dintre noi nu a dormit. Traian aproape ca ne omorise cu munca. Cel care supraveghea descarcarea - loading master-ul -, la sfirsit, multumit de cum ne miscaseram, ne-a intrebat unde am invatat sa facem asta si citi bani cistigam. Traian i-a spus ca avea diurna doi dolari pe zi, iar eu si ofiterul mecanic cite 1,55. Clar ca omul nu ne-a crezut si ne-a zis sa vorbim serios. Ne-a invitat la un resturant si ne-a facut o oferta de munca. In acel moment, fara sa spunem un cuvint, ne-am ridicat si am plecat. Ne era teama si eram foarte suspiciosi", isi aminteste Ionescu.

Cu Basescu in circa

"Sa stii ca simtul umorului l-a avut tot timpul. Erau pe petrolier, de exemplu, doua lifturi care se defectau destul de des. Inchipuieste-ti un ascensor intr-un turn care se clatina permanent. Traian ma intreba: "Mitica, ai facut liftu’? Nu? Atunci, hai!" Trebuia sa-l iau in circa si sa-l urc la masa. La intoarcere la fel, si de-aia vorbeam cu bucatarul sa nu-l indoape prea tare", povesteste Dumitru Ionescu.

"Cind am fost la turci, unul din aia care au venit la bord ne-a furat un radiotelefon. La urmatoarea cursa, acelasi individ a aparut din nou. "Captain" a venit la mine si mi-a zis sa opresc liftul. Nu se mai intimplase, asa ca am comentat putin, dar am facut-o. In lift era personajul cu pricina, care s-a panicat si a inceput sa strige. Nu mai putea sa recupereze telefonul, dar probabil dorea sa-l pedepseasca pe golan", isi aminteste Dumitru Patea. "Traian avea nevoie de patru ore de somn pe noapte si o tinea asa saptamini la rind. Venind din cursa, cea mai asteptata relaxare era sa stam si sa nu facem nimic", marturiseste Ionescu.

Capitanul in pericol

Citeste si:

In primavara lui ‘87, in timpul unor operatiuni de descarcare in Portul Constanta, din cauza unei avarii, s-a topit o caldare, la circa opt metri de tancurile de combustibil. "O caldare precum cea avariata era atit de mare, incit avea puterea sa incalzeasca un intreg cartier", spune Ionescu. "Era un mare pericol ca petrolierul sa sara in aer, ceea ce ar fi insemnat si distrugerea orasului Constanta. Basescu a aparut dimineata si, pina seara la zece, a coordonat activitatile de inlaturare a pericolului. La sfirsitul operatiunilor, ofiterii s-au adunat in punctul central de comanda si unul dintre ei i-a spus lui "Captain" ca mai are par de doua bai si un dus. Dadea cu mina prin cap si raminea cu smocuri de par."

Leonard Sarbu are o amintire de la primul voiaj: "Cind ne-am intors din prima cursa, trebuia sa intram in port. Ni s-au dat instructiunile pentru manevre. Trebuia sa facem un fel de slalom printre nave si, la un moment dat, a cazut energia. Automat s-a blocat si cirma. Din inertie, nava se indrepta spre unul dintre vapoarele ancorate. Echipajul amutise, numaram secundele si in interfon s-au auzit vorbele lui Basescu catre electricianul-sef: "Calm, Mitica!". Dupa citeva secunde, energia a revenit si a fost evitat un impact care parea inevitabil". Basescu acceptase sa preia comanda noii nave si pentru ca, dupa cum avea sa povesteasca unor colegi, nu era dotata doar cu sisteme din productia autohtona, asa cum se obisnuia atunci, ci dispunea partial de tehnica occidentala de ultima ora. In general, defectiuni apareau la piesele si mecanismele facute in tara. "Comandanul Basescu, zice inginerul Sarbu, se infuria pentru ca i se baga pe git productia interna intr-un domeniu in care, spunea el, nu avea voie sa testeze, ci trebuia sa primeasca produse garantate."

Amintirile lui Basescu despre Biruinta

Presedintele povesteste, pentru "Evenimentul zilei", ca unul dintre momentele dificile din cariera sa de capitan de cursa lunga a fost cel in care a trebuit sa controleze nava pentru a iesi dintr-o furtuna puternica. Alternativa la inaintarea cu dificultate prin strimtoarea Bosfor ar fi fost sa manevreze nava inapoi.

"Eram in Bosfor cu nava incarcata. Am intrat cu doua pistoane avariate la motorul principal - ceea ce nu-mi permitea sa utilizez decit jumatate din puterea motorului. Era furtuna in Marea Neagra cu un curent de la nord la sud pe strimtoare. Intoarcerea de la punctul Kandili era una de 90 de grade, practic forta curentului era mai tare decit forta motorului. A fost formidabil ca desi eram cu cirma spre dreapta, prova navei pleca la stinga, prefigurind o catastrofa. Decizia a fost sa nu opresc masina, mizind pe faptul ca dupa ce depaseam prima jumatate de lungime a navei, curentul de la nord la sud m-ar fi ajutat sa trec. Ceea ce s-a si intimplat.

Nu pot sa vorbeasc despre momente comice pe mare. Pentru ca acolo nu sint momente comice.
Ca sa faca parte din echipajul meu, marinarii trebuiau sa fie buni profesionisti, disciplinati si cit mai tineri pe de o parte, pe de alta parte eu insumi eram foarte tinar si doar tinerii puteau face fata exigentelor de operare ale unui pertrolier de mare tonaj".

Simtul umorului l-a avut tot timpul. Pe petrolier erau doua lifturi care se defectau destul de des. Inchipuieste-ti un ascensor intr-un turn care se clatina permanent. Traian ma intreba: "Mitica, ai facut liftul? Nu? Atunci, hai!" Trebuia sa-l iau in circa si sa-l duc la masa. La intoarcere la fel, si de-aia vorbeam
cu bucatarul sa nu-l indoape prea tare.
Dumitru Ionescu

Dintre cei care au fost pe petrolier, jumatate au murit, un sfert au luat-o razna si doar un sfert mai sint intregi la cap.
Dumitru Ionescu, fost electrician-sef pe "Biruinta"

Traian Basescu

• Data si locul nasterii
4 noiembrie 1951, comuna Basarabi, judetul Constanta

• Studii
La 21 de ani, a intrat la Institutul de Marina din Constanta, promotie civila in primul an, pe care l-a absolvit in 1976, ca ofiter de punte

• Cariera
1976 si 1981 - a fost ofiter maritim gradele III, II si I, pe nave ale IEFM Navrom.

1981-1987 - a fost "Capitan de cursa lunga", comandant al navelor "Arges", "Crisana"
si "Biruinta".

Din 1987 a fost sef al Agentiei Navrom din Anvers, Belgia.

Trebuia sa facem un fel de slalom printre nave si, la un moment dat, a cazut energia. Automat s-a blocat si cirma. Nava se indrepta spre unul dintre vapoarele ancorate. Echipajul amutise, numaram secundele, in interfon s-au auzit vorbele lui Basescu: "Calm, Mitica!". Dupa citeva secunde, energia a revenit si a fost evitat un impact care parea inevitabil.
Leonard Sarbu, fost inginer pe "Biruinta"

Nava "Biruinta"

Petrolierul a intrat in serviciul companiei Petromin de la infiintarea acesteia si a fost exploatat intre anii 1990 si 2000, prin diferite contracte comerciale. In martie 2000, petrolierul a fost vindut catre Romar International S.A., firma inregistrata in Majuro, insulele Marshall.
Din 1999, nava a fost preluata in managementul companiei Histria, avindu-l ca actionar principal pe Gheorghe Bosinceanu. In urma unor investitii de circa 2,5 milioane de dolari, petrolierul purtind acum numele "Histria Crown", a intrat intr-un proces masiv de modernizare. La ora actuala, fosta "Biruinta" se afla intr-un contract pe termen de un an cu compania Repsol, efectuind transport intre diferite porturi de incarcare din Egipt, Libia, Rusia, Tunisia si porturi de descarcare din Spania.