Cui ii e frica de Vadim?

Mai intai, tinta atacurilor Tribunului a fost Lavinia Sandru, apoi a venit randul sefului acesteia pe linie de partid, Cozmin Gusa, iar zilele acestea, furia presedintelui PRM s-a revarsat asupra lui Mircea Dinescu. Toate aceste atacuri au denuntat o mare conspiratie pusa la cale de fortele oculte de la Cotroceni care vor sa-l elimine (politic, evident) pe liderul "celui mai influent partid din Romania" - PRM.

Nedumerirea legitima care se naste in urma acestui comportament verbal nu este determinata de atacul in sine (in fond, tiradele lui Vadim au fost raspunsuri la acuzatiile de colaborare cu fosta Securitate pe care cei trei le reiterasera public), ci de felul in care aceste atacuri au fost prezentate publicului larg, limbajul putand fi si el un instrument in strategia liderilor politici.

Presedintele PRM s-a plasat intotdeauna in zona discursurilor "incorecte politic" de pe scena politica romaneasca, dar, de aceasta data, agresivitatea termenilor si a comparatiilor i-a surprins chiar si pe simpatizantii (moderati) ai Tribunului. Un astfel de comportament verbal a generat, in mare, doua efecte: i-a indignat pe acei spectatori ai show-ului politic care (mai) vad in "buna cuviinta" o valoare sine qua non a discursului public si i-a extaziat pe ceilalti care se numara printre consumatorii violentelor verbale ale spectacolului televizat. Ambele reactii ale publicului - revolta si extaz - atesta, insa, o neintelegere principiala a intentiilor lui Corneliu Vadim Tudor.

Din perspectiva presedintelui PRM, revolta cognitiva a primilor si satisfactia primara a secunzilor au doar o semnificatie sociologica si nicidecum una umana, etica sau cum doriti sa-i spuneti. Este vorba de un calcul rece, manipulatoriu, in care deductia principala este ca majoritatea publicului din Romania gusta limbajul violent, grobian chiar, al liderilor politici. Este o recunoastere, asumata in cazul lui Vadim Tudor, ca succesul politic este indisolubil legat de circul televizat si de preferinta majoritatii pentru un astfel de spectacol.

Asadar, afectarea patetica, implicarea supradimensionata si bufonada histrionica nu sunt decat niste masti ale unei "solutii electorale" pe care personajul Corneliu Vadim Tudor a ales sa si le asume. Acesta joaca si se joaca. Presedintele PRM parca ar dori sa cuprinda intr-o singura persoana tot ce-si doresc sa vada categorii eterogene de electorat. De aici, si trecerea paralizanta de la un personaj la altul, de la un registru grav la unul grosolan, care pe unii i-a facut sa creada ca Tribunul e nebun. Va trebui sa-i dezamagesc pe acestia din urma. Corneliu Vadim Tudor nu este nebun, cel mult se preface.

In spatele acestui comportament se afla un calcul destul de precis. Argumentarea inflacarata ca in joc se afla siguranta familiei sale este doar un bluf politic pentru a conferi mesajelor "derapante" ale presedintelui PRM o scuza de rezerva. Cine a urmarit revista "Romania Mare" in ultimele saptamani nu a putut sa nu constate o schimbare radicala a registrului verbal al acesteia. Limbajul obscen, puseele de badaranie si chiar injuraturile ordinare au inceput sa fie o prezenta constanta a rubricii de debut a acestei reviste (cunoscatorii stiu despre vorbesc). Or, aceasta constanta a "politicii editoriale" nu mai poate fi intamplatoare. Cumulata cu iesirile publice ale lui Corneliu Vadim Tudor, ea tradeaza o strategie de comunicare a presedintelui PRM. Aceasta strategie este una foarte simpla - asumarea unui limbaj agresiv cu scopul de a-si mari numarul potentialilor electori.

Prin asumarea unei astfel de strategii, Corneliu Vadim Tudor recunoaste implicit validitatea ascensiunii lui Gigi Becali (dar si validitatea personajului!) si faptul ca patronul din Pipera reprezinta o reala amenintare pentru domnia sa personal si pentru PRM, in ansamblul sau. De aici si decizia unei "solutii finale" - fortarea victoriei in fata principalului sau concurent electoral. Asadar, in pofida aparentelor, acest comportament tradeaza deopotriva ingrijorarea si determinarea omului politic Corneliu Vadim Tudor. Este si motivul pentru care comportamentul lui Vadim Tudor nu trebuie sa ne sperie, ci doar sa ne puna pe ganduri.

Presedintele PRM isi joaca acum poate ultima carte politica. Reusita ei ar insemna repetarea succesului din 2000 si poate mai mult decat atat (aviz amatorilor din PSD, care risca in aceasta varianta sa devina vioara a doua a opozitiei politice din Romania). Insuccesul va determina iesirea lenta, dar sigura, a presedintelui PRM de pe scena politica romaneasca. Aplauze.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe