Posibilitatea ca apropiatii lui Traian Basescu sa formeze un partid prezidential este reala, dar nu si viabila in actualul context politic. Coagularea unui mega-partid in jurul lui Emil Boc ar fi o gluma politica in conditiile in care PD este preceput ca o anexa a lui Traian Basescu. Pe de alta parte, infiintarea unui mega-partid ar scoate in evidenta tentatia dictatoriala a presedintelui, iar viitoarea formatiune politica ar fi compromisa prin viziunea unui viitor partid-stat.

De acest lucru pare sa isi fi dat seama si Valeriu Stoica atunci cand a anuntat ca pregateste o noua platforma politica. Aceasta platforma ar putea conduce la infiintarea unui nou partid, menit sa il sustina pe Traian Basescu. Presedintele ar avea, astfel, sprijinul a doua partide: PD si partidul "dizidentilor liberali" (care, probabil, vor cauta sa se alieze). Proiectul este cel al unei alte aliante DA, mai noua, mai curata, mai uscata!

In aceste conditii, e firesc ca PNL sa se pregateasca, din timp, pentru alegerile din 2008-2009 (asta, daca excludem varianta anticipatelor). Dar, in acest moment, liberalii se afla intr-o situatie critica. Pe de-o parte, caracteristica PNL este aceea ca este format din multe factiuni, care de multe ori s-au aflat pe pozitii contradictorii.

Pe de alta parte, liberalii au avut de pierdut si din perspectiva dosariadei (cazul Mona Musca) si din cea a guvernarii si a relatiei conflictuale cu PD (cazul Teodor Atanasiu). Daca PNL nu va reusi sa se mobilizeze rapid, sansele ca el sa "ramana in carti" la viitoarele alegeri sunt nule. Prin urmare, afirmatia lui Crin Antonescu privind candidatul la presedintie are o insemnatate precisa. Asta pentru ca cel mai bun pretendent pentru aceasta candidatura pare a fi chiar Crin Antonescu. Ceea ce-l recomdanda nu tine doar de calitatile sale, ci si de o conjunctura politica pe care Antonescu ar putea-o valorifica.

Tanar, cu o prezenta agreabila si un discurs fluent, intelectual si civilizat, Antonescu are toate atuurile liderului care sa intruchipeze modelul imagologic al electoratului PNL. Publicul sau tinta ar fi electoratul tanar si intelectual, cel care nu este atras nici de discursul lui Traian Basescu, dar nici de cel de tip Cozmin Gusa. Atuurile care il recomanda pentru o posibila candidatura sunt evolutia politica crescatoare (fost ministru al tineretului si actual lider al grupului PNL de la Camera Deputatilor) si trecutul lipsit de scandaluri, care i-a permis sa se afirme pe o pozitie bine individualizata, atat in partid, cat si in afara lui.

Citeste si:

Pe langa faptul ca si-a construit, deja, o identitate, prin aceea ca i-a criticat pe rand si pe Basescu, si pe Tariceanu si pe Stolojan, Antonescu a reusit o performanta. Aceea de a critica pe toata lumea fara ca nimeni sa se simta jignit - fapt pe care l-au remarcat inclusiv adversarii sai politici.

Dar poate cea mai mare reusita a "tinerei sperante" liberale este aceea de a nu fi perceput in umbra vreunui lider politic sau in anturajul vreunui grup de interese. Cu toate acestea, PNL are toate motivele sa il sustina: compromiterea Monei Musca nu a insemnat doar o pierdere punctuala a PNL in galeria liderilor liberali, ci si o pierdere la nivelul legitimarii sale ca partid la nivelul discursului public.

Practic, dupa episodul Mona Musca, nici un lider politic (nu doar liberal) nu se mai poate legitima prin recursul la moralitate. PNL (ca de altfel intreaga clasa politica) are nevoie de un nou tip de lider, dar si de un nou tip de discurs public. Or, Crin Antonescu, prin atitudinea nonconformista, prin discursul sau critic si prezenta politica energica, poate umple cu succes golul lasat de Mona Musca.

Raportat la actuala conjunctura politica si la calendarul electoral, marele atu al lui Crin Antonescu, in perspectiva lansarii sale pentru alegerile din 2009, este reprezentat de optiunea liberalilor, dar si a PSD pentru republica parlamentara. Antonescu ar fi, din aceasta perspectiva, un presedinte ideal. Nimeni dintre cei "grei", dar "patati" nu l-ar concura. Antonescu ar putea deveni, dupa douazeci de ani, un alt model al politicianului roman. Francofonic vorbind, la fleur de lys a quelque chose de magique!