Adrian Nastase, impreuna cu sotia sa, Dana, a fost si primul donator al muzeului nou-infiintat, daruind institutiei o colectie masiva de harti, carti vechi, gravuri, litografii si alte bunuri mobile cu valoare de patrimoniu. Coincidenta sau nu, donatia facuta de familia Nastase s-a "oficiat" pe 29 mai 2003, prin Hotararea de Guvern 597, in aceeasi zi in care s-a emis Ordonanta de Urgenta nr. 40. Aceasta modifica legea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si standardiza declaratia de avere a demnitarilor.

"Colection donated by Daniela and Adrian Nastase"

Imobilul de pe strada Londra nr. 39 a apartinut, pe vremuri, unui armean bogat. Acesta l-a cedat statului argentinian, care si-a instalat aici consulatul general. Apoi cladirea a functionat ca ambasada a Pakistanului dupa care, la schimb, a fost preluata de Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. Cladirea, impozanta si sobra, cu un usor aer medieval, e strajuita de un grilaj inalt, cu porti severe. La intrare, in dreapta si-n stanga arcului ogival care incadreaza usa masiva, se afla doua placi de bronz cu inscriptii in relief. Pe una e scris numele muzeului, in romana si engleza, iar pe cealalta (de aceeasi marime) se afla numele donatorilor si cateva cuvinte de aducere aminte.

"Colection donated by Daniela and Adrian Nastase", suna varianta in engleza. Iar deasupra cuvintelor troneaza celebrul blazon al lui Nastase, cu deviza: STAT CRVX DVM VOLVITVR ORBIS. Adica, in traducere aproximativa: "Crucea ramane dreapta cand lumea se agita". Frumos, inaltator, memorabil, dar nu prea convingator. Prea multe nepotriveli intre evolutia fostului prim-ministru si pretentiile sale aristocratice. Iar blazonul are o incarcatura heraldica de-a dreptul supraponderala: impletituri de elemente vegetale, un scut, un cerb cu coada de balaur, purtand un crucifix intre coarne, doua tolbe cu fascii, incrucisate, un turn cu trei randuri de creneluri, un coif in forma de joben etc.

Din fericire, ca un involuntar gest de pudoare vegetala, iedera care se ridica pe zidul cladirii a acoperit blazonul si o parte din inscriptie... Blazonul muzeului, aflat pe placa din dreapta, este mult mai simplu si placut privirii si mintii, cu cei doi grifoni ai sai, care sustin tampoanele tipografice, si deviza explicita: SIC ITVR AD ASTRA (Asa ajungi la stele). Cele doua blazoane au fost realizate de directorul muzeului, Octavian Penda, un profesionist pasionat al gravurii. Muzeul, in ansamblu, e impresionant si unic in Romania prin specificul sau. Iar in lume se mai afla doar cateva.

Dar din dar

Institutia primise, in aprilie 2003, de la familia Nastase, vreo 750 de harti, gravuri, litografii etc., de o calitate grafica impecabila, culorile si suportul fiind excelent conservate. Acum colectia s-a marit la 900 de harti vechi, unele expuse pe peretii celor 16 incaperi, altele aflate inca in depozit. Cea mai veche harta reprezinta Peninsula Balcanica si a fost realizata de geograful Lorenz Fries in 1521. Printre piesele de mare valoare istorica si estetica se afla hartile marilor geografi din secolul al XVI-lea, Piri Rheis, Gerard Mercator, Abraham Ortelius si Sebastian Munster. Acesta din urma e autorul monumentalei lucrari "Cosmographia" (o istorie a regilor si a statelor Europei), din care muzeul are vreo sapte harti. Din aceasta faimoasa carte cu peste 1.000 de pagini, exista vreo trei exemplare intacte si la Biblioteca Academiei.

Din pacate, la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, nu exista hartile primului cartograf roman, Ioan Honterus, care, in 1532, a realizat prima harta a spatiului romanesc. Ea se afla insa expusa la un muzeu din Budapesta.
Cat timp Adrian Nastase a fost prim-ministru, muzeul s-a imbogatit cu tot felul de obiecte decorative sau complementare specificului. Ministri, prim-ministri, sefi de stat sau diplomati romani si straini au calcat pragul muzeului, fiecare lasand cate o mica amintire. Altii au lasat amintiri mari, chiar foarte mari. La propriu. E vorba de un imens glob pamantesc, daruit muzeului de Ion Iliescu, pe vremea cand era presedinte.

Conform placutei inscriptionate, acesta il primise de la un alt fost presedinte de stat, François Mitterrand. Muzeul National al Hartii i-a permis lui Iliescu rezolvarea in mod elegant a unei situatii delicate: globul era prea mare ca sa-l tina in casa (i-ar fi ocupat toata sufrageria), de vandut nu putea sa-l vanda, ca ar fi fost impotriva principiului "sarac si curat" specific liderului PSD, de aruncat nu putea sa-l arunce pentru ca era, totusi, un dar. Muzeul lui Nastase l-a scapat de dilema.

Citeste si:

Harti de 280.000 de euro

Cu directorul Muzeului National al Hartilor si Cartii Vechi, Octavian Penda, n-am reusit sa stam de vorba. Noi am vrut, dar dansul a fost ocupat. Ni s-a parut ca nu prea agreeaza intalnirea. Am reusit totusi sa schimbam cateva vorbe politicoase cu Teodora Popescu, referent, iar a doua zi cu Ion Ciortan, bibliograf. O persoana admirabila, de altfel, si un bun specialist in cartografie, dar necunoscator in probleme administrative si nici prea dispus sa furnizeze informatii. Am aflat, in sfarsit, ca faimoasa colectie de harti donata de Adrian Nastase nu ar valora un milion de euro, asa cum s-a spus si s-a scris, ci doar 280.000. Asta cam la pret de inventar, nu la pretul pietei.

O denumire cu cantec

Exista insa o contradictie intre denumirea si specificul muzeului. Contrar definitiei din titlu, acesta inca nu are carti. Nici vechi, nici noi, nici expuse, nici in depozit. Si nici nu pare sa aiba posibilitatea (din cauza lipsei de spatiu) sau intentia sa se extinda in aceasta directie, cel putin dupa spusele lui Ion Ciortan. In acest caz, denumirea nu reflecta continutul, ceea ce impune schimbarea numelui sau mutarea intr-un sediu in care sa fie loc si pentru carti. Atunci insa, donatorul isi poate revoca donatia, conform unei precizari din nota de fundamentare: "In conditiile in care Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi isi schimba sediul sau isi inceteaza activitatea, donatarul (Muzeul - n.r.) are obligatia de a aduce la cunostinta donatorilor (Adrian si Daniela Nastase - n.r.) imprejurarea respectiva, astfel incat acestia sa-si exprime vointa in sensul mentinerii sau revocarii donatiei initiale".

Nu stim daca Adrian Nastase, avertizat cumva de necazurile ce urmau sa vina, chiar s-o fi gandit sa-si depoziteze undeva colectia de harti, pana trece furtuna, si sa infiinteze un fel de muzeu personal. Dar nici nu e exclus, avand in vedere, pe de o parte, momentul si contextul donatiei, iar pe de alta parte contradictia pe care am semnalat-o. Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi este insa o prezenta semnificativa si utila in peisajul nostru cultural si n-ar fi rau daca ar ramane asa.

Nota de fundamentare - H.G. nr. 597/29-05-2003
Hotararea Guvernului nr. 597/2003 pentru autorizarea Ministerului Culturii si Cultelor de a accepta o donatie cu sarcini in favoarea statului roman
Publicata in M.O. nr. 376/02-06-2003
(...) Bunurile donate si acceptate de catre Ministerul Culturii si Cultelor, in numele statului roman, sunt transmise Muzeului National al Hartilor si Cartii Vechi, functionand intr-o colectie unitara, sub denumirea "Donatia sotilor Adrian si Dana Nastase".

Este o obligatie morala fata de donatori, exprimata in oferta de donatie, de a se pastra integritatea colectiei, dar si de a contribui la promovarea si valorificarea, in interesul poporului roman si al mostenirii sale culturale, a unor valori de patrimoniu reprezentative. Ministerul Culturii si Cultelor administreaza bunurile donate cu diligenta unui bun proprietar, iar Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi exercita folosinta gratuita asupra acestor bunuri.
In conditiile in care Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi isi schimba sediul sau isi inceteaza activitatea, donatarul are obligatia de a aduce la cunostinta donatorilor imprejurarea respectiva, astfel incat acestia sa isi exprime vointa in sensul mentinerii sau revocarii donatiei initiale.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de hotarare, prin avizul nr. 469/28.03.2003.
Ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu