La Marea Neagră se intilnesc trei spații politice și de securitate extrem de importante și extrem de diferite, politic, economic și social: NATO și UE, prin statele membre/candidate Romania, Bulgaria și Turcia; regiunea cu un viitor politic incert a Ucrainei și Republicii Moldova, dar și a Rusiei; iar către est, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Ultimele două nu sint direct limitrofe Mării Negre, insă participă la coridorul energetic care leagă SUA și Europa de petrolul din Marea Caspică și de statele Asiei Centrale, coridor care reprezintă un element geostrategic esențial.

Acum zece ani, in lipsa altor argumente pentru a convinge NATO să primească Romania, experții romani au mizat pe poziția geostrategică a țării noastre la Marea Neagră. Respingerea Romaniei a fost cauzată, printre altele, de faptul că argumentele geopolitice nu atirnau foarte greu la acea vreme. Atentatele de la 11 septembrie 2001, urmate de războaiele din Afganistan și Irak au schimbat insă radical datele problemei.

Punte spre Orientul Mijlociu

De aici, de la viitoarele baze americane, se pot lansa următoarele atacuri indreptate către Orientul Mijlociu, de unde pornesc și vor porni in continuare probabil, in următorii 15-20 de ani, cele mai grave amenințări la adresa securității Occidentului. Azerbaidjanul și Georgia, impreună, reprezintă cel mai important coridor de acces pentru forțele NATO spre bazele militare și teatrele de operațiuni din Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Tot ele oferă un coridor de tranzit unic pentru energia caspică spre Europa. Bunăstarea acesteia depinde de siguranța conductelor de petrol, in contextul in care bătrinul continent se bazează incă in proporție de 70% pe resursele energetice ale Rusiei. Ucraina este, in mai multe sensuri, o extensie a acestor coridoare. Tot pe aici vor intra (sau nu) in Europa teroriștii, imigranții ilegali sau traficanții de droguri, arme, persoane etc. De aici se va putea exporta democrația inspre estul fost sovietic sau se pot importa instabilitatea și tendințele antidemocratice. Dintr-o zonă de periferie, Marea Neagră devine astfel o componentă centrală a spațiului european.

Triunghiul Bermudelor al politicii occidentale

Occidentului ii lipsește incă o strategie coerentă și eficientă pentru Marea Neagră. Localizată la marginea spațiilor de securitate european, eurasiatic și al Orientului Mijlociu, regiunea a fost ignorată de strategii din toate aceste zone, care aveau obiective mai presante. Problemele din zona Mării Negre erau complicate și rezolvarea lor de durată, iar pentru majoritatea liderilor din Vest, regiunea in sine reprezenta o necunoscută. In plus, mulți nu indrăzneau să se aventureze in zona considerată pină nu de mult in sfera de influență nemijlocită a Rusiei.

Acum percepția asupra regiunii a inceput să se schimbe. Cu toate acestea, lipsește in continuare un plan concret de stabilizare și democratizare a regiunii. NATO nu știe exact care ar trebui să fie politica sa față de vecini. OSCE sau Consiliul Europei s-au dovedit pină acum ineficiente. UE a făcut un prim pas, elaborind o politică pentru vecinătatea apropiată, care nu aduce insă decit prea puține beneficii concrete țărilor de la Marea Neagră. Dovada cea mai vie este Ucraina lui Kucima, care, simțind că obiectivul declarat al aderării la UE nu ii aduce destule avantaje, s-a intors din nou spre Moscova și a devenit o problemă pentru Romania. SUA, care au finanțat masiv opoziția de la Kiev, au dovedit, intr-adevăr, că sint mai interesate de regiune.

Citeste si:

Conflicte inghețate

Uniunea Sovietică a lăsat moștenire "conflicte inghețate", cronicizate, care par a se complica o dată cu trecerea timpului, drenind resursele Caucazului de Sud. Acestea sint conflictele separatiste din Transnistria (in Moldova), Osetia de Sud, Abhazia (in Georgia) și Nagorno-Karabah (la granița dintre Armenia și Azerbaidjan). Toate au fost orchestrate și sint intreținute de Moscova, inclusiv prin prezență militară, cu scopul impiedicării integrării acestor state in structurile euro-atlantice și chiar in vederea absorbției regiunilor secesioniste de către Rusia. Potrivit analistului Vladimir Socor, ele irosesc resursele economice și energiile politice ale statelor implicate, astfel slăbite și sărăcite; generează o corupție scăpată de sub control și crima organizată; ingreunează consolidarea statelor naționale, progresul reformelor și incurajează instabilitatea și insecuritatea in intreaga regiune.

Amenințări la adresa securității

• Riscul exportului tendințelor antidemocratice, cum ar fi perturbarea proceselor electorale. Am văzut acest lucru intimplindu-se recent in Abhazia, in Ucraina și s-ar putea repeta in Moldova. In același timp, continuarea staționării trupelor rusești pe teritoriul acestor state menține amenințarea purificării etnice, a modificărilor teritoriale și ale granițelor. Zonele enclavizate se caracterizează prin autoritarism, militarizarea societății, negarea unor drepturi fundamentale și lipsa accesului la informație.
• Granițe nesigure și pericolul proliferării imigrației ilegale, contrabandei, accesului traficanților de arme, narcotice și persoane in UE, creșterea riscului de atentate teroriste in Europa. Rutele comerciale tradiționale sint folosite acum pentru a aduce heroină pe piețele europene și tehnologie militanților al-Qaida.
• Dependența aproape totală a Europei de surse de energie din afara continentului (Rusia și Arabia Saudită) poate duce la o criză de proporții in cazul unui conflict intre aceste state și UE.

Romania - granița de est a UE

Romania și-ar putea defini o poziție strategică in NATO și UE, ca "punte" către acest spațiu mult mai familiar nouă decit Occidentului, și ar putea exporta experiența sa democratică spre est. Dincolo de consultanță, țara noastră ar putea contribui cu trupe de menținere a păcii sau ca negociator intre părțile implicate in conflicte. In primul rind, insă, Romania ar putea găzdui mult-rivnitele baze americane pe teritoriul ei. Țara noastră va avea de asemenea obligația de a asigura securitatea granițelor UE și NATO.

Soluțiile pentru Marea Neagră includ și definirea unei politici de vecinătate a NATO și dezvoltarea cooperării militare cu statele de la Marea Neagră nemembre ale Alianței, după modelul grupurilor de la Vilnius și Vișegrad; securizarea unor rute de transport al petrolului caspic, altele decit cele complicate și periculoase prin Bosfor; inlocuirea trupelor ruse de menținere a păcii cu cele europene, in urma unui dialog constructiv cu Moscova; asumarea unui rol mai activ de către Consiliul Europei și OSCE pentru promovarea democrației și a drepturilor omului și consolidarea societății civile; aplicarea energică a legislației internaționale. Gestionarea conflictelor etnice, problemelor economice și reconstrucția eficientă postconflict ar putea fi o "repetiție" bună pentru rezolvarea problemelor similare in Orientul Mijlociu.