Elena Udrea, Sefa Cancelariei presedintelui Romaniei, desi e dezamagita de presa, a acceptat sa ne spuna cum este viata la Cotroceni

Stiti cat costa rosiile?

Intre 30.000-60.000 de lei. Depinde de unde le iei. Recunosc ca nu prea mai am timp sa merg la piata. Sotul meu se ocupa cu treburile astea si se ocupa si inainte de a veni eu la Cotroceni.

Atunci de unde stiti de rosii? Primiti rapoarte?

Primim zeci, sute de scrisori si apeluri. Oamenii ii scriu presedintelui si isi povestesc necazurile. E drept ca scrisorile nu se refera doar la lipsuri materiale. Majoritatea, de fapt, semnaleaza nedreptati in relatia cu autoritatile, cu Justitia. Oamenii au incredere in Traian Basescu si ii cer dreptate.

Cum v-a pacalit Turcescu?

Usor, fiindca eu cred ca oamenii sunt de buna-credinta. Probabil, ii judec pe ceilalti dupa cum sunt eu. Ma tot rugasera, de la Realitatea... pana la urma mi-a fost jena sa refuz. Prietenii, cand au vazut promo-ul, m-au sunat: n-ai ce cauta acolo! Nimeni nu se duce la tv daca n-are ceva aranjat dinainte. Eu nu stiam, nu credeam ca asa merg lucrurile.

V-a parut rau ca nu i-ati ascultat?

Mi-a parut rau de altceva. Cu doua-trei zile inainte, la o aniversare, discutasem cu dl. Stelian Tanase tocmai despre regele Norvegiei. Sunt sigura ca-si aminteste. S-a vorbit de Holocaust si spuneam ca regele a purtat Steaua lui David, in Norvegia ocupata de nazisti... La emisiune m-am concentrat pe problemele integrarii, era inaintea tratatului de aderare, nu i-a fost greu sa ma incurce. Evident ca am facut o greseala, dar totusi cred ca a fost prea dur speculata. Au gresit si alti demnitari, care nu apareau prima oara in direct, erau vechi in politica. S-au incurcat si nu s-a facut atat caz.

Ati cazut si a doua oara in cursa.

M-am comportat firesc. Intr-o lume normala nu cred ca e o grozavie sa raspunzi unor intrebari puse de o publicatie sau alta. Nu doresc notorietate. Daca mi-as fi dorit, ramaneam in domeniul privat, plateam publicitate si apaream pe prima pagina a revistelor, pozitiv, nu critic. La inceput, cand am vazut ca sunt in centrul atentiei, mi-am spus: e normal. Apare o persoana tanara, necunoscuta pe scena politica, intr-o pozitie importanta, devine interesant pentru public. Dar, m-au afectat acele articole. Am inteles ca mi se construieste o imagine negativa, mi se minimalizeaza rolul, la unul decorativ. Nimeni nu se intreaba ce fac, de fapt, la Cotroceni? Se coboara intr-un registru minor, monden...

Ce face Elena Udrea la Cotroceni?

Incerc sa-mi fac treaba dupa competenta mea, la fel ca toti consilierii. In primul rand, agenda presedintelui, apoi tin legatura cu cei care se adreseaza presedintelui, ma straduiesc sa ma informez cat mai bine, in functie de problemele cu care ma confrunt si pe care trebuie sa le expun presedintelui. In plus, primesc diverse documente pe care le sintetizez, fac un raport, eventual recomandari, iar apoi le prezint presedintelui.

O recomandare, de exemplu?

Am fost printre cei care au sustinut vizita la Tebea. Am evaluat programul, m-am ocupat de organizare. Sunt destule de facut.

Chiar, nu se ocupa presedintele de prea multe?

Poate, dar e normal, intr-o tara care nu merge cum trebuie. De asta a fost votat, sa se implice, sa o faca sa mearga. Aceste iesiri, pe diferite zone, identifica problemele oamenilor, dau un mesaj natiunii, explica fenomenul.

E avocatul poporului?

Basescu are puterea de a se adresa poporului si poporul il crede, il urmeaza. Inainte sa dea un mesaj, se consulta cu institutiile abilitate, studiaza materialele, rapoartele, apoi se adreseaza poporului. E un proces normal, caci presedintele e rezultatul votului popular. N-o sa poata nimeni sa-l puna intr-o conserva. Presedintele e puternic si, fiindca nu poate fi atacat, sunt vizati cei din jurul sau.

Sunteti vulnerabila din cauza afacerilor?

Citeste si:

Sunt avocat specializat in drept comercial. In prima luna de avocatura am castigat o suta de dolari, dupa 6 ani castigam peste 250 milioane de lei. Nimeni nu angajeaza un avocat daca nu e bun. In afaceri am incercat cu un restaurant. Sotul meu avea doua, la vremea aceea, si am vrut sa-l concurez. N-am avut succes. Ce castigam in avocatura, pierdeam in "afacere". Plus ca-mi lua tot timpul: spalam vase pana la trei noaptea, supravegheam sala. L-am inchis fara regrete.

Afacerile sotului? De ce nu aveti acelasi nume?

Mi se pare ca numele meu face parte din personalitatea mea, care s-a format in atmosfera acestui nume, astfel incat mi-ar parea straniu sa ma numesc altfel. E ca si cum ar trebui sa devin alta persoana. Am ramas Elena Udrea, chiar daca m-am casatorit. Daca as avea un copil, as accepta sa poarte numele sotului. Cat despre afaceri, din zecile pe care le-a avut el, cateva au fost facute cu oameni pe care presa ii asociaza fostei Puteri. Important e ca acelea au fost legale. Nimeni n-a contestat corectitudinea lor. Lumea afacerilor e mica, te mai asociezi cu unul, te separi. Nu esti legat pe viata. Nimeni nu i-a reprosat sotului meu ca n-a platit taxe sau ca a incalcat legea. Altfel, ce ar trebui sa se intample? La fiecare patru ani, cand se schimba puterea, aducem alte firme? Abia asta ar fi semn de clientelism politic.

Va considerati o victima colaterala?

Presa e foarte atenta la ce se intampla cu oamenii din jurul lui Basescu, dar ii neglijeaza pe cei care roiesc in jurul guvernului. Daca as fi fost eu pe o terasa, cu oameni de afaceri care aveau probleme, tineam prima pagina. La guvern nu se uita nimeni.

Ce sa vada la guvern?

Nu stiu, dar in mod cert, la Cotroceni nu se fac afaceri. Nu se semneaza contracte, nu se incredinteaza lucrari. Mi s-a parut nedrept sa fiu acuzata ca urmaresc cine stie ce interese, eventual financiare. Parteneriatele cu statul se gestioneaza de catre guvern si credeti-ma: cei de la guvern nu ar sta drepti daca ar da Elena Udrea telefon. Poti sa ma acuzi ca sunt prea blonda, ca decolteul nu este potrivit, dar nu ca am venit la Cotroceni din interes.

De ce ati ales Cotroceniul?

Nu am ales Cotroceniul, am ales Traian Basescu. Pentru ca sunt o persoana care se implica. La Revolutie, aveam 15 ani si am iesit in strada, cu un grup de tineri, in care eram cea mai mica. Ei bine, eu ii conduceam, ii organizam: sa legitimam oamenii, sa ducem de mancare soldatilor, sa pazim blocul in care locuiam, lucruri care acum mi se par naive, dar in care atunci am crezut. Intotdeauna am vrut sa imping lucrurile inainte. De aceea m-am hotarat sa intru in politica. Am obtinut un loc de consilier general in 2004 si am devenit sefa Comisiei juridice din Consiliu. Asa l-am cunoscut pe Traian Basescu. Am crezut in el, in demersul lui, din prima clipa. De aceea l-am urmat la Cotroceni.

Mai plange, uneori?

Eu nu l-am mai vazut. Nici n-au mai fost momente emotionante. Il apreciaza pe dl. Stolojan, facusera echipa. Dupa un an de lupta electorala, a venit un moment greu, in care au rabufnit atatea emotii.

Cum a fost prima oara, pe prima pagina?

Nedrept. Au dat o poza, inainte de alegeri, de la o masa, intr-un restaurant, selectand doar imaginea mea si a presedintelui, desi era de fata tot stafful. Veneam din campanie, nu era o cina in doi. Acolo se mergea zi de zi, era aproape de sediu. Au pandit si au speculat imaginea. Asta este, depinde ce vrei sa vezi intr-o poza in care cineva trece o batrana strada: un suflet caritabil sau un hot de portofele.

Femeile va tin partea?

Din pacate, cred ca nu sunt solidare. Cand o femeie ajunge sa faca in viata ceva, daca s-ar solidariza si celelalte femei, ar ajuta mult, tuturor. Madeleine Albright spunea ca o femeie, dupa ce a ajuns intr-o anumita functie, arunca scara pe care a urcat acolo. Probabil ca de aceea sunt asa de putine in politica. Eu nu am avut nici o retinere in a promova femeile, ori de cate ori a fost cazul.

Sa fie invidioase pe look, pe lux?

Este un sentiment pe care nu l-am cunoscut niciodata, desi provin dintr-o familie modesta si au fost situatii cand am mers pe jos la facultate pentru ca nu aveam bani de tramvai. De fiecare data cand am intalnit oameni care reusisera in viata, m-am bucurat, pentru ca am inteles din asta ca se poate, ca si eu am o sansa si ca trebuie sa continuu sa lupt.

Hobby-uri?

Culmea, n-am nici un hobby. Imi place sa merg la mare.Ca toata lumea de la Cotroceni.Unora le place marea pana la orizont, altora, cea de dupa orizont. Mie imi place marea pe care o vezi de pe plaja, fie ca este sub soare torid, fie sub luna plina.