Anuntul semiesecului a fost totodata acompaniat de un indemn adresat Celor 25, prin care li se cerea sa renunte la "apatia institutionala" si sa isi canalizeze energiile, mai constructiv, spre progres.

"Lipsa unei Constitutii in viitorul apropiat nu trebuie sa paralizeze Europa (...) hai sa rezolvam lucrurile pe care oamenii obisnuiti pot sa le sesizeze si sa le aprecieze", a insistat Barroso. Discursul sau s-a axat si asupra metodelor care ar putea sa invioreze letargica Europa, Barroso anuntand o lupta mai hotarata impotriva birocratiei: se va renunta la 70 din cele 200 de reglementari la care lucreaza Comisia. Mai mult dinamism a fost recomandat statelor membre, exprimandu-se totodata speranta ca Germania va avea in curand un guvern stabil.

Cu toate acestea, nici un cuvant despre extindere. Obosita, Uniunea parca simte nevoie sa isi traga sufletul, concentrandu-se, o vreme, pe problemele din propria-i ograda, inainte de a incorpora in gospodaria cuprinsa de moleseala si rudele mai stramtorate. Omisiunea lui Barroso pare cu atat mai ciudata, cu cat extinderea, alaturi de stagnarea economica si soarta Constitutiei sunt problemele cele mai presante cu care se confrunta Uniunea. Interventia lui Barroso a fost menita sa ii trezeasca pe cetatenii UE din apatie, punctand in acelasi timp un grafic de lucru, largirea, subiect sensibil, fiind amanata, oarecum, pentru vremuri mai putin tulburi.

Citeste si:

Barroso a tacut si in privinta Turciei, desi ministrii de externe din UE au inlaturat zilele trecute una din piedicile majore ce putea bloca inceperea negocierilor de aderare cu statul musulman. Intrebat de Ucraina, Barroso a spus: "Trebuie sa fim prudenti privind noi angajamente pentru un nou val de extindere". Desi Romania si Bulgaria se afla intr-o situatie diferita fata de Turcia si statele din vestul Balcanilor, avand in vedere ca acestea din urma nici macar nu au inceput negocierile de aderare, acordarea biletului de intrare in Uniune pare sa fie un gest facut cu tot mai putina tragere de inima.

Ni se repeta ca integrarea depinde exclusiv de indeplinirea cerintelor impuse de Bruxelles, dar devine evident ca, prada deprimarii, Uniunea este tot mai refractara fata de posibilii noi veniti. Impasul in care a ajuns UE dupa esecul legii fundamentale si recunoasterea acestui acestui impas in mod public anunta vremuri dificile pentru Uniune, prin care ar putea fi afectat insusi procesul de aderarea a Romaniei.