In a doua parte a interviului acordat in exclusivitate ziarului 'Gardianul>>, Mihai Razvan Ungureanu spune ca interesul pentru chestiuni strategice nu exclude interesul pentru proiectul european. In plus, Romania planuieste o politica externa "insistenta" pentru rezolvarea problemelor legate de focarul de instabilitate din stanga Nistrului.

Mai este cazul, in acest moment, ca politica externa romaneasca sa fie definita exclusiv pe axa Washington - Londra?

Nu cred ca a fost vorba vreodata de exclusivitate aici. A fost vorba de o declaratie care, din pacate, a fost extrasa din context si careia i s-a dat o greutate in semnificatie care a depasit cu mult intentia. De fapt, domnul presedinte (Basescu - n.r.) se referea, in acel moment, la felul in care isi imagineaza arhitectura politicilor noastre de securitate - lucru absolut firesc. Unul dintre izvoarele securitatii regionale este cooperarea transatlantica, ai carei piloni esentiali, intre alte state din marele ansamblu al comunitatii internationale, sunt Statele Unite si Marea Britanie. Iar interesul nostru fata de modul in care este definita implicarea comunitatii internationale in contextul regional de securitate nu cred ca are nevoie de explicatii. Toata lumea stie care este interesul nostru la Marea Neagra, acolo unde dorim sa participam alaturi de toate statele riverane si de toti cei care sunt interesati sa deschida Marea Neagra spre un orizont de implicare politica, economica, culturala, diferita de particularitatile de autarhie a lumii globale. Toata lumea cunoaste care este interesul nostru de securitate orientat spre vectorul rasaritean, de ce ne preocupa rezolvarea chestiunii transnistrene, de ce dorim ca Ucraina sa fie o tara stabila si cu perspectiva continentala, de ce ne bucuram ca Republica Moldova face pasi fermi in directia integrarii europene sau de ce ne dorim o solutie confortabila pentru toti cei implicati in chestiunea kosovara.

In momentul in care presedintele a pronuntat aceasta sintagma, toti cei care stim de aceasta declaratie avem caderea s-o interpretam in formula ei completa. Formula nu a exclus interesul fata de Uniunea Europeana, dimpotriva, l-a presupus ca fiind din sistem. Si in programul de guvernare, si in primele declaratii, si in declaratia de politica externa pe care a sustinut-o in fata reprezentantilor corpului diplomatic la Bucuresti, care este referinta bibliografica esentiala, presedintele a accentuat, cu extrem de multa claritate, ce portiune mare din interesul nostru se distribuie pe proiectul european. Dar aceasta referinta la proiectul european este recurenta, tot asa cum referinta particularizata asupra problemelor de securitate subregionala sau regionala este, de asemenea, prezenta in discursul domnului presedinte. Departe de a interpreta exclusiv, aceasta relatie dintre Bucuresti, Washington si Londra trebuie vazuta in complement la relatiile dintre Bucuresti si Bruxelles. De altminteri, ati vazut in sapte luni ca nu exista o politica externa debalansata. Dimpotriva, este o politica externa care pastreaza o pondere confortabila si, in acelasi timp, incarcata de semnificatii pentru interesele noastre politice. Presedintele si primul-ministru, odata cu definirea propriilor roluri in materie de expresie si de reprezentare a Romaniei in plan extern, s-au interesat, complementar sau simultan, de integrarea in Uniunea Europeana sau de chestiunile strategice.

Puteti defini, pe scurt, care este interesul Romaniei in rezolvarea conflictului inghetat din Transnistria?

Este un efort de mare amploare, care are ca autor Ministerul roman de Externe. In principiu, problema porneste de la o constatare foarte simpla: la numai cateva sute de kilometri de Bucuresti se afla un focar de instabilitate regionala. Transnistria este un releu pentru traficul ilegal de persoane, de droguri, de marfuri si mai ales pentru traficul de armament. Faptul ca Transnistria reprezinta expresia cea mai apropiata de granitele noastre a modului in care se poate structura politic un sistem economic mafiot ne pune mari probleme. Transnistria, fiind parte integranta a Republicii Moldova, are influenta asupra situatiei politice de la Chisinau, situatia din Transnistria are ecou la Kiev si cointereseaza Moscova. In acelasi timp, are semnificatie si din punct de vedere regional, pentru ca Transnistria nu trebuie vazuta ca o piesa de laborator, ca un unicat destabilizator al zonei. Dimpotriva, este o mostra de toxicitate, ale carei replici se regasesc de-a lungul intregii coaste nord-estice a Marii Negre - in Osetia, Abhazia sau Adjaria. Toate aceste focare au aceasi geneza, acelasi tip de functionare si, din pacate, au acelasi tip de efect negativ asupra situatiei din zona. Interesul nostru este unul singur: acela de a vedea chestiunea transnistreana rezolvata cat mai repede.

Si cum actionam?

Pentru prima oara, politica externa romaneasca a devenit coerenta si insistenta in aceasta chestiune. Prin intermediul Uniunii Europene, sau unilateral, cu buna intelegere din partea colegilor nostri de la Chisinau. Dorim sa propunem Romania fie ca membra a formatului de negociere, alaturi de UE si de SUA, mizand pe internationalizarea preocuparii asupra Transnistriei. Daca din 1992 nu s-au putut gasi decat solutii care sa discute principii, si nu chestiunile tactice, care au fost intotdeauna evitate sau nu au avut urmare, credem ca este nevoie de o implicare mult mai larga. Este evident ca, atunci cand se adauga mai multe interese, vor fi si mai multe solutii bune. Nu cred ca putem miza, la infinit, pe ce se poate genera in triunghiul mediatorilor, format din OSCE, Ucraina si Federatia Rusa. Sigur, exista semne imbucuratoare, cum ar fi Planul Iuscenko sau declaratiile politice ale Parlamentului moldovean, pentru a numi doar doua dintre evenimentele politice semnificative in acest caz, dar nici acestea nu sunt suficiente.

Revenind la Romania: noi oferim expertiza, oferim o buna relatie pe care o avem si cu Ucraina, si cu Federatia Rusa, si cu Republica Moldova, mai ales. Oferim, in acelasi timp, o implicare obiectiva si pragmatica a unui stat care este membru al Aliantei Nord-Atlantice si care va deveni membru al UE foarte curand, ba, mai mult, a unui stat care se afla, dintre toate statele NATO sau UE, cel mai aproape de focarul destabilizator transnistrean, ale carui interese nu pot fi nicicum puse la indoiala. Aceasta logica a fost acceptata si de cei cu care am stat de vorba - reprezentantii Federatiei Ruse, ai Ucrainei, sau, mai ales, ai Republicii Moldova sau ai SUA.

Citeste si:

Mai nou, credem ca putem participa la misiunile internationale de monitorizare a granitei care separa Transnistria de Ucraina, granita a carei capacitate de filtrare a fluxurilor este, practic, nula. Se traieste in baza unor aranjamente contrabandiste in care sunt implicate si autoritati din statele apropiate. Kievul face eforturi deosebite pentru a curma coruptia si pentru a controla aceasta granita. Credem ca si noi putem participa aici, pentru ca avem experienta acumulata in securizarea frontierelor, avem interes si avem sustinere.

Ce gasiti imbucurator la Planul Iuscenko?

El are, in primul rand, meritul de a fi. Este pentru prima data cand Ucraina iese din amorteala ei politica, pentru ca vocea ei in contextul negocierilor dintre Chisinau si Tiraspol era foarte diminuata, practic insesizabila. Acest lucru dadea de inteles observatorului neutru ca Ucraina este interesata in a prelungi in mod tacit activitatea mafiota.

In al doilea rand, pune problema principial si pe principii se poate discuta. Daca avem garantia ca aceste principii se vor transforma, la un moment dat, in decizii tactice, de teren, va fi cu atat mai bine. Credem ca planul ucrainean, lucru vadit si in scrisoarea comuna a presedintilor Voronin si Iuscenko, incepe sa aiba efect: a trezit atentia tuturor actorilor internationali importanti, a devenit subiect de discutie, se poate lucra pe acest plan, nu este batut in cuie. El ofera o varianta de actiune prin alegeri libere in Transnistria, prin redemocratizarea zonei.

El nu stipuleaza, insa, premisa retragerii trupelor ruse...

Aceasta este o alta chestiune. Eu ma refeream la principii, pentru ca aceste principii pot fi remodelate, in asa fel incat efectul lor tehnic sa fie pozitiv si sa vina in intampinarea asteptarilor partii moldovene.

In ceea ce priveste retragerea contingentului rus, aceasta este o chestiune care tine de un angajament luat de Federatia Rusa in 1999, la Istanbul. Acela este un angajament care trebuie in mod necesar indeplinit, pentru ca, altfel, nu poate fi ratificat tratatul referitor la fortele conventionale in Europa - lucru firesc si cred eu ca orice insistenta in modificarea termenilor acelei intelegeri nu poate decat sa puna intregul tratat sub semnul intrebarii.

Evident, trupele ruse din grupul operativ trebuie retrase. In acelasi timp, problema monitorizarii liniei de demarcatie dintre Republica Moldova si Transnistria este iarasi o chestiune care presupune internationalizare si credem ca este nevoie de asa ceva pentru a facilita recompunerea Republicii Moldova in granitele ei statale.

Finalmente, este vorba despre granita moldo-ucraineana. Principiile pe care Planul Iuscenko le consemneaza sunt principii care trebuie turnate in matrite tehnice apte sa-i satisfaca pe toti cei interesati de rezolvarea conflictului din Transnistria. Credem ca aceasta se poate prin internationalizarea problemei.