Asa s-a intamplat si ieri, la Senat... Vestea ca Iliescu este in cladire s-a raspandit ca un fulger printre ziaristi. Fiecare si-a luat in graba carnetelul, pixul sau reportofonul si s-a avantat spre etajul II, unde dainuie biroul tatucului. Se faceau chiar pronosticuri: "Pe cat faci pariu ca nu spune nimic?", "Nu se stie, poate s-a razgandit si o sa vorbeasca". Cameramanii fac zid in fata usii, cautandu-si o pozitie cat mai buna. Incep sa se aprinda tigarile; in alte dati, asteptarea lui Iliescu a durat chiar si doua ore. S-o fi simtind bine Iliescu cu "magarii" la usa! De aceasta data, seful statului ne surprinde. Iese dupa numai 10 minute. Ziaristii dau navala.

Este aruncata prima intrebare: "Cum comentati declaratiile lui Miron Cozma?". Numai ca Iliescu nu vrea sa raspunda. Principala sa preocupare este sa scape de ziaristi. Pe fata ii apare un rictus imens. Inconjurat de doi sepepisti, ii impinge pe ziaristi pentru a-si face loc. Cum-necum, scapa din aglomeratie si se napusteste spre lift, chinuindu-se din rasputeri sa-si pastreze zambetul. La fiecare intrebare vantura mainile in semn ca nu doreste sa comenteze.

Gazetarii nu se lasa. Il inconjoara din toate partile si "trag" in el cu intrebari la foc continuu: "Va reprosati ceva in legatura cu mineriadele?", "Miron Cozma a declarat ca sunteti principalul vinovat pentru mineriade; cum comentati?", "Este adevarat ce sustine Cozma?"... Iliescu pare ca a ramas fara auz. Nu scoate un cuvant. Fata ii este incremenita intr-un zambet fortat. Grabeste pasul si reuseste sa le "ia fata" ziaristilor. Din motive neelucidate, renunta la lift si se indreapta spre scari, cu multimea de ziaristi in fata. Se hotaraste subit sa ia liftul si face brusc stanga-imprejur. Luat pe nepregatite, camera unui operator trece milimetric pe langa tampla fostului presedinte.


Proasta miscare, caci din nou este inconjurat de ziaristi. Liftul insa intarzie sa vina. Degetul unuia dintre sepepisti se invineteste de atata apasare pe buton. Degeaba, "masinaria" nu este de partea lui Iliescu. Intrebarile despre mineriada incep sa curga din nou. Tatuka nu mai rezista si are o iesire nervoasa, adoptand un limbaj de baiat de cartier: "Bai (n.r. - adica ziaristii), nu mai insistati, ca nu va spun nimic!"... Nu vrea el sa vorbeasca! Probabil, adevarul dureros il macina pe dinauntru.

Citeste si:

Intrebarea fireasca vine imediat: "De ce nu vreti sa spuneti nimic?". Fata lui Iliescu devine pentru prima oara crunta. "Nu vreau", se rasteste el. Ziaristii ii reproduc acuzatiile lui Cozma. Iliescu devine nervos: "Nu ma intereseaza".

E clar, nenorocitul de lift nu vrea sa-l salveze. Din nou isi croieste drum cu mainile printre ziaristi si o zbugheste pe scari. Rictusul reapare. Cameramanii nu se lasa si continua urmarirea. O ultima intrebare se aude dinspre grupul de gazetari: "Veti merge la puscarie?". Iliescu coboara vijelios scarile si flutura nervos mainile in semn de "nu comentez", dupa care dispare...