Pe cine trimitem la Parlamentul European?

Intre Parlamentul Romaniei si Parlamentul European, diferenta este enorma. Ea poate totusi fi usor perceputa daca ne raportam la clepsidra care limiteaza discursul fiecarui europarlamentar inscris la cuvant la maximum 1 minut sau 3, depinde de imprejurare. Nu merge cu chestiuni patetice sau urechiste. Daca incerci, esti rapid marginalizat si neglijat.

Nu am avut voci suficient de puternice nici inainte (la negocieri) si nici dupa aderare. Or, fara asemenea voci nu te poti lupta cu experimentatii europarlamentari polonezi, unguri sau bulgari. Ce sa mai vorbim de cei nemti, francezi sau britanici. Marturisesc ca sunt preocupata de ceea ce reprezinta Romania in UE.

La alegerile din iunie nu e vorba doar de urmatorii cinci ani de mandat, ci si de urmatorii sapte ani pentru care se distribuie fondurile din bugetul comunitar in acest mandat. E vorba de a trimite acolo oameni care au potential de a deveni voci puternice la nivel european si care sa aspire in viitorul nu foarte indepartat la primele pozitii de decizie. Cand am hotarat sa intru in politica si, mai ales, cand am decis sa candidez, am fost constienta de riscurile asumate. Inclusiv de a fi subiectul unor acuze ireale si murdare sau de a ma izbi de zidul indiferentei tot mai generale fata de alegerile europene.

Mi-am promis totusi sa incerc sa fac un altfel de politica. Una bazata pe compromisuri care nu compromit, pe performeri si nu pe papagali, orientata spre cetatean, axata pe politici si nu pe minciuna. Pentru asta, mi-am spus si inca imi mai spun, e nevoie de profesionisti, de specialisti care pot deveni buni politicieni daca sunt lasati sa se exprime. Personal, voi vota intotdeauna echipa de specialisti care s-au validat profesional, nicidecum pe cea incropita pe “criterii meritocratice politice”. Departe de mine gandul sa-mi ridic statuie, dar lucrez de ani de zile pe subiecte ce tin de problematica institutiilor europene. La fel si multi alti tineri bine pregatiti, precum Costea Simion sau Alexandru Nazare. Daca am invatat ceva in anii acestia, e tocmai faptul ca trebuie sa devenim cu totii mult mai responsabili.

Am crezut si cred in continuare ca pot propune solutii constructive. Nu am avut nevoie nici de persoana X, nici de persoana Y ca sa am propriile mele idei sau proiecte concrete. Am dreptul sa gandesc si, de 20 de ani incoace, am dreptul sa ma exprim liber si civilizat. Sunt o tanara politiciana si vreau sa schimb lucrurile in bine. Prin lasitate si complacere nu se poate. Miza mea principala nu este doar ocuparea unui loc eligibil pe lista. Voi ajuta partidul din care fac parte sa castige alegerile, convinsa ca aici sunt oamenii potriviti care pot conduce Romania prin hatisurile europene. La fel de importanta este provocarea unor dezbateri autentice, de idei. La sfarsitul zilei, trebuie sa pot rosti cuvintele “macar am incercat”. Pentru mine si pentru partid, pentru studentii mei cu zeci de sperante ca pot reusi in viata, pentru colegii tineri de partid care au muncit la programul de guvernare, pentru viitorii mei copii. Eventual, pentru toti cei care cred ca e inutil sa mai iasa la vot deoarece “toti sunt la fel”. Cred ca cea mai buna treaba o pot face in institutiile europene. Regula “omul potrivit la locul potrivit” e sfanta.

Si daca nu voi fi pe lista PDL pe un loc eligibil? Inseamna ca liderii nu m-au creditat si va fi numai vina mea. Am o profesie frumoasa si o pregatire care imi permite “luxul” sa ma exprim liber si sa nu raman captiva unui loc pe listele de partid. Obiectivele mele sunt pe termen lung. Nu-mi doresc sa ard etapele in cariera, ci sa inteleg cu adevarat cum functioneaza lucrurile. E bine sa o faci de tanar ca sa mai ai timp sa o schimbi ulterior.

---

Despre autor: