Pe omul asta il cheama, simplu, Viorel Mariutan. S-a nascut in 1947, sta in comuna Voluntari, judetul Ilfov, are telefonul 491.50.50, stie ruseste, este presedintele Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura, nou infiintata, e fost inginer in piscicultura comunista si director in cea capitalista la Giurgiu, e fost sef de ferma la Piscicola Timisoara (1972-1976), e fost consilier judetean in cadrul Consiliului Judetean Giurgiu (participant la taxa aberanta pentru traversarea orasului), consilier la Ministerul Agriculturii din 2000 pana in 2005 din partea PUR-ului in Guvernul Nastase, portofoliul unicoinomanului Ilie Sarbu.

Astazi, el este inventatorul etatizarii si nationalizarii pisciculturii in Delta Dunarii in regimul liberal Tariceanu-Flutur, prin legea 113/2005, despre care vom face scriere dupa cateva eviscerari teoretice care se impun. Acest tip de functionar din esaloanele trei-sase face parte din acel tip de smecheroclatura cu entropie si buget propriu care traieste pe spatele oricarui tip de regim sau forma de proprietate, invocand, de la caz la caz, cand pe Micky Spaga, Ion Iliescu sau Adrian Nastase, cand Europa, Jonathan Scheele, Gheorghe Flutur sau Sfanta {paga.

Acest surogat rezidual al regimului comunist n-are ideologie sau doctrina, penetreaza structurile statului cu usurinta unui pesedist in calduri si are pentru problemele de mediu tot atat interes cat are Zaher Iskandarani pentru alegerile de la Uniunea Scriitorilor.
In batalia pentru icrele negre din Delta s-au folosit pana acum: elicoptere, sectii de politie si nave de lupta militare. Daramite un ministru sau o comisie parlamentara!

Ecologia este un termen necunoscut, de import capitalist. Pentru majoritatea romanilor, ecologia inseamna o curatenie de toamna sau, cel mult, un indemn cu aspect gospodaresc: sa nu arunci hartii pe jos si sa nu faci acadele in lighean. Ministerul Mediului este, pentru cei mai multi, un ghiseu bizar de unde se iau aprobari birocratice. Iar pentru niste oameni precum cei care populeaza statul de cateva zeci de ani, ecologia este un obstacol pentru exploatarea celui mai mare "islaz" de pe teritoriul patriei: Delta Dunarii.

Asa au gandit si cei de la Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura cand au preluat si centralizat abuziv, imoral si anticonstitutional, prin legea 113/2005, calitatea de administrator de la fostii administratori, in speta Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol, Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si Regia Nationala a Padurilor. Resursa piscicola din Delta Dunarii a fost la cheremul statului comunist si mai apoi al celui capitalist de cumetrie, timp de 60 de ani.

|n fapt, Delta Dunarii este o rezervatie umeda de patrimoniu mondial - UNESCO, aparata de cel putin cinci conventii europene si mondiale. Asanata, supusa agriculturii si pisciculturii intensive (80.000 de hectare din 500.000 cat este toata suprafata), taiata de drumuri industriale, poluata, Delta Dunarii are, asa cum observa si legenda octogenara a ecologiei mondiale, Jacques Yves Cousteau (in 1990 si 1991, cu ocazia primei sale vizite in Delta Dunarii), o capacitate de refacere fabuloasa.

|n mod firesc, in Delta Dunarii ar trebui sa se pescuiasca "artizanal" numai de catre populatia autohtona, pentru motive de supravietuire si turism de tip safari. Fapt care, cel mai probabil, se va intampla, din fericire, odata cu intrarea Romaniei in UE, la vremea cand europenii ne vor recomanda sa abandonam orice tip de exploatare industriala in aceasta rezervatie naturala.

|n 1990, resursa piscicola a intregii rezervatii cantarea 16.000 de tone de peste salbatic. |n 2000 era sub 5.000 de tone, datorita incapacitatii structurale a statului de a administra eficient o resursa si, mai ales, de a o proteja. Pestele este pentru Ministerul Agriculturii un aliment a carui bursa mondiala creste in fiecare zi, pe cand pentru Ministerul Mediului este fauna unei rezervatii care se poate exploata numai datorita unui compromis facut istoricei saracii a Romaniei.

Sub imperiul necesitatii alimentare, Delta Dunarii a fost braconata atat de catre institutiile statului, cat si de catre persoane fizice si juridice organizate in mafii ad-hoc. Nave militare venite in aplicatii la migratia scrumbiei si a sturionului, sereleuri de politisti si procurori, cherhanale care lucrau la negru, braconieri electrici (cu industrie proprie de generatoare la Mahmudia) pe cont propriu cu cotizatie mafiota, toti au adus pestele Deltei, dupa 1990, la cota de avarie, intr-o sarabanda in care organismele de control (Inspectia Piscicola, Garda de Mediu, Garda Ecologica, Politia de Frontiera) au fost neputincioase pana la complicitate banditeasca.

Citeste si:

Pana in 2002. Cand s-au inventat, cu cantec, concesionarile private, 14 societati comerciale private au impartit atunci, conform licitatiilor si caietelor de sarcini, exploatarea piscicola a aproape 70% din suprafata Deltei Dunarii, sub fragila supraveghere a Administratiei Deltei Dunarii. Contestata principial si procesual, concesionarea exploatarii piscicole a Deltei a avut efectele imuabile ale exploatarii private: braconajul a avut de-a face cu o paza privata platita cu miliarde de lei pe luna, redeventele pe cotele stabilite au adus peste 30 de miliarde la bugetul statului, Institutul National Delta Dunarii a capatat brusc, din aceleasi redevente, bani de cercetare, peste 5.000 de bastinasi au capatat locuri de munca, Delta s-a populat anual, prin obligatia caietului de sarcini, cu milioane de puieti.

Pana si organismele de control ale statului au fost "aliniate" sa colaboreze la protectia suprafetelor concesionate de flagelul braconajului. Statistic, eficienta antibraconaj a sistemului de paza privat a crescut dupa concesionarea indelung disputata cu pana la 20 de ori fata de perioada de dinainte. Societatile concesionare au fost cumparate de oameni potenti financiar (mai mult sau mai putin onorabili), care au investit in aceste exploatari peste 15 milioane de euro. Pana si Europa cea sensibila la problemele ecologice ale rezervatiei a recomandat altor tari, ca model de exploatare eficient, "modelul romanesc". Mai putin sistemul de plata (mai degraba fara chitanta, practicat de o parte dintre concesionari).

Pana in 2005. Cand PURiul Mariutan pandea din minister o nationalizare atat de secreta, incat era sa provoace o ruptura in Coalitie.Dupa schimbarea de regim din decembrie 2004, un vant resentimentar a inceput sa rascoleasca ideologic ministerele. Concesionarea fusese facuta de catre PSD, iar printre beneficiarii ei se aflau oameni de afaceri apropiati anturajului social-democrat, ca Bitner, deputatul PSD Verbina, Raduta (apropiat al arogantului Ion }iriac). Bunaoara, dupa o logica revolutionara, ei trebuiau deconectati de la "averea poporului".

S-au refacut adunarile populare prin ministere (culmea democratiei la liberali), unde s-au infierat capitalistii ce exploatau nemilos pescarii, s-au verificat la sange contractele de concesiune; cei care au pierdut licitatiile au gasit un bun prilej de a incerca sa-i darame pe cei care castigasera. Toti se gandeau cum sa-i mature mai rapid pe cei pe care i-a favorizat regimul de trista amintire Iliescu-Nastase.

Foarte putini au cazut pe ganduri la ce le trebuie, de fapt, gastei cu gat rosu, caracudei, stiucii sau lipoveanului cu contract de munca la patron. ~stimp, la Ministerul Agriculturii, sub protectia secretarului de stat de sorginte ardeleano-liberala Flavius Lazin, fostul inginer Mariutan, cu vechi state de plata in campul pisciculturii socialiste, pritocea vorace, sub acoperirea demagogica a cerintelor Uniunii Europene si in numele pescarilor persecutati, o lege fara precedent: 113/2005.

Trecuta rapid si pe langa culoarele comisiilor parlamentare, fara sa tina seama de recomandarile Ministerului Mediului sau ale organizatiilor neguvernamentale de protectia mediului, legea rusofonului cu ochii rosii, de la icrele negre, Viorel Mariutan, prevedea excluderea de la administrare si consultare pentru prohibitie a Ministerului Mediului si a Rezervatiei Deltei Dunarii. ARBDD devenea un simplu ingrijitor, un umil paznic, un jalnic finantator si un obedient restaurator al habitatelor naturale, al resurselor acvatice vii, dupa cum va dispune Agentia Nationala de Piscicultura si Acvacultura. Altfel spus, unul cu basca verde pazeste si celalalt cu sapca rosie aduna si vinde pestele din balta poporului.

Ba mai mult, cel mai grav, in ordinul strecurat saptamana trecuta fara rusine pe masa ministrului Gheorghe Flutur, se tupila o aberatie juridica si anticonstitutionala care trada, de fapt, nelinistea in fata unei noi si inepuizabile surse de spaga: incredintarea directa si discretionara a licentelor de pescuit la "cerere". Alarmati de iminenta unui scandal la tribunalele comerciale internationale, cat si de posibilitatea intoarcerii la jaful etatist in Rezervatie, ministrul Mediului si guvernatorul Deltei au denuntat si respins ferm aceasta lege la care, de fapt, fusesera consultati de forma.

Luni, 30 mai, timp de opt ore, Agentia lui Mariutan, asezonata cu trupe de pescari pe post de mineri, a incercat, dupa un scandal cu combustie interna din Coalitie, sa-i intimideze pe reprezentantii Ministerului Mediului si ai Rezervatiei Delta Dunarii ca sa accepte o lege antieuropeana cu consecinte fatale in domeniul mediului, al litigiilor comerciale si al sanatatii coalitiei guvernamentale. Un singur om, ramas in cotloanele Ministerului Agriculturii dupa schimbarea guvernului Nastase, ar fi putut sa-i faca Naturii, intr-un regim liberal, o nationalizare de tip comunist, iar naturii o executie de tip stalinist. Va urma.