In acest sens gasesc discursul si dezbaterea politica o necesitate viscerala. Dar, in "incinsele" dezbateri politice actuale nu gasesc prea multe repere la care sa se raporteze cetatenii direct afectati de cresterea ratelor dobanzilor, de riscul valutar, de incertitudinile legate de diminuarea decalajelor de salarizare, de gestiunea sanatoasa a buzunarului public, de somaj, chestiuni spre care cu totii ne indreptam acum degetul acuzator.

Traim vremuri politice confuze care functioneaza pe principiul sistemului de oglinzi paralele. Diferentierea optiunilor este iluzorie. Micii si berea tin locul viziunii. Electoratul activ primeste ceea ce cere: circ si paine. Cel pasiv doar se minuneaza, nu ii pasa sau se gandeste la emigrare. Indiferent de partid, politicienii autentici au concizie in gandire, leacuri pentru realitatea actuala si contactul cu viitorul. Ei nu sunt insa suficient de vocali.

  • Pe de o parte, treneaza conceptia ca profesionistii nu aduc voturi. Complet fals! Ei sunt singurii care isi pot juca rolul activ de a scoate electoratul la vot. Electoratul captiv unor curente sau persoane iese oricum la vot, iar cand un om isi doreste sa creada ceva anume nu poti face nimic, dar absolut nimic, ca sa-l schimbi. Din pacate, cei din urma reprezinta inertia si stagnarea. Restul tanjeste dupa optiuni reale si diferentiere, dupa calitate si consistenta a mesajului electoral.
  • Pe de alta parte, media nu pare interesata de o abordare fertila ideatic, dar sobra, fara ragete sau injuraturi in barba, fara cochetarii ieftine sau animalice. Partial fals, pentru ca doar electoratul captiv este satisfacut! Acesti experti exista, iar unii sunt activi politic. Din pacate, nu avem nicaieri o scoala elementara sau de partid care sa-i invete cum sa-si impacheteze mesajul atractiv, care sa-i invete regulile discursului public comprimat si ale gestului elegant, dar atractiv prin personalizare. Aruncand un ochi in ograda tarilor nordice ne dam seama cat de departe suntem. Dar stim ca toate astea se pot invata.

In acest cadru, diferentierea intre partide pare superficiala si marginala. Realitatea de fond este insa alta. De pilda, o proiectie a viitorului nostru ca natiune o gasiti etapizata si bine fundamentata in programul de guvernare al PDL. Idei interesante se gasesc si in celelate programe. Din pacate, ele nu sunt insotite de o fundamentare economica, sociala si bugetara precum in cazul PDL. Cert este ca se discuta prea putin despre aceste propuneri de fond, despre plusurile si minusurile fiecareia, iar noi cu totii suntem adevaratii perdanti. Blogurile, site-urile si telefoanele se inghesuie cu tot atatea sesizari si solutii. Sigur ca in tavalugul mediatic mediocru nu isi gasesc prea usor locul spre dezbatere.

Citeste si:

De cealalta parte, masurile guvernului sunt dezacordate atat de la realitatea interna, cat si de la cea externa. Pe scurt sunt masuri strict electorale, iar ministrii isi finanteaza masiv clientela politica. Ceea ce imi doresc, ca multi, multi altii de altfel, este ca indiferent de partidul sau coalitia castigatoare profesionalismul sa isi faca loc printre factorii de decizie ai viitorului guvern, inlaturand macar o parte din increngatura de amatorism si lichelism care afecteaza politica romaneasca.

Puteti sa-mi indicati oameni de fier care pot sa apese butonul competentei si al profesionalismului? Eu am gasit cativa. Ma raportez acum doar la unul singur: Presedintele Traian Basescu a reusit sa adune o echipa de experti la Cotroceni care sa puna pe picioare un plan de reforma a educatiei si cercetarii. A reusit sa conditioneze promulgarea cresterii legii salarizarii profesorilor de semnarea de catre toate sindicatele a Strategiei pentru modernizarea educatiei si cercetarii. Totul porneste de la educatie si nimeni nu a avut pana acum vointa si forta necesara pentru a scutura acest sistem de impostura si mediocritate. Un prim pas tocmai s-a facut, chiar daca intr-un moment nefericit, iar forma de crestere a salarizarii este deficitara. Nevoia de reforma tipa de doua decenii, iar modul sau de declansare conteaza mai putin. Fata de cele doua miliarde RON alocate preferential administratiilor publice locale, prefer oricand cele 400 de milioane RON alocate salariilor profesorilor. Or, proptirea strategiei de reforma in realitate si nu in simple semnaturi conteaza cel mai mult. Altfel, vom continua sa finantam mediocritatea.