Iliescu a scapat pentru ca victimele nu au murit in Piata Universitatii

Potrivit rezolutiei de neincepere a urmaririi penale data in cazul lui Ion Iliescu, procurorii confirma ca fostul sef al statului este cel care a luat decizia de eliberare a Pietei Universitatii, intr-o sedinta restransa la sediul Guvernului la data de 11 iunie 1990, la care au mai participat vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne Mihai Chitac, seful inspectoratului General al Politiei, Corneliu Diamandescu, ministrul apararii Victor Atanasie Stanculescu, seful Marelui Stat Major, Ionel Vasile, seful SRI Virgil Magureanu, primarul general al Capitalei Dan Predescu, procurorul General al Romaniei, Gheorghe Robu si vicepresedintele FSN, Nicolae Dumitru.

Motivul sedintei a fost eliberarea Pietei Universitatii de demonstranti.

Totusi, sustin procurorii in rezolutie, eliberarea Pietei a fost facuta "fara a se inregistra evenimente", cu toate ca au fost retinute de fortele de ordine 263 de persoane.

Anchetatorii motiveaza, astfel, de ce nu l-au pus sub invinuire pe fostul sef al statului in dosarul care s-a cercetat moartea a patru demonstranti si ranirea altor trei in noaptea de 13 – 14 iunie 1990. Potrivit acestora, a existat la acea data o initiativa a lui Ion Iliescu de a elibera Piata Universitatii, initiativa materializata in elaborarea unui plan de actiune. Planul a fost pus in aplicare in dimineata zilei de 13 iunie, iar evenimentele ulterioare, in urma carora manifestantii au atacat sediul Ministerului de Interne, nu au facut obiectul planului de actiune pus la cale de Iliescu, afirma procurorii. “Raportat la cele doua intervale de timp, in cadrul carora au fost ucise cele patru persoane si ranite celelalte trei, s-a constatat faptul ca, de fiecare data, a fost vorba de o initiativa personala, ce a apartinut militarilor care au participat la aceste evenimente, in ceea ce priveste deschiderea focului cu munitie de razboi asupra manifestantilor”, se arata in rezolutie. Procurorii mentioneaza ca cele patru persoane au decedat in alte zone decat Piata Universitatii, respectiv in zona magazinului Romarta Copiilor si in fata sediului Ministerului de Interne, iar planul era conceput exclusiv pentru Piata Universitatii.

Procurorii mai arata ca, pe 12 iunie 1990, Chitac s-a intalnit cu Diamandescu si Dumitru pentru a pune la cale planul de evacuare a Pietei Universitatii. Ulterior, Chitac s-a prezentat la Petre Roman, i-a aratat planul de actiune cu care primul ministru a fost de acord. Tot atunci i s-au prezentat lui Roman si efectivele preconizate sa participe la operatiune: peste 1600 de politisti, 18 autobuze si trupe ale Politiei Militare si ale SRI, sustin anchetatorii.

“Pentru a nu fi deconspirat, la cererea lui Petre Roman, planul de actiune nu a fost dactilografiat, insa o copie a acestui document a fost atasata la declaratia generalului Chitac”, se arata in rezolutie. Potrivit mentiunii inscrise de Chitac, Planul de actiune a fost “intocmit in baza ordinului verbal al Presedintelui ales al Romaniei, dl. Ion Iliescu – dat in sedinta din 11.06. 1990, ora 16.00, discutat si aprobat verbal de Primul ministrul Guvernului Provizoriu – Petre Roman”.

Dupa 18 ani, procurorii au ajuns la concluzia ca la ora 9.00, in dimineata zilei de 13 iunie 1990 Piata Universitatii a fost deblocata de fortele de ordine si planul de actiune a lui Iliescu si-a atins scopul. In urma interventiei in forta pentru deblocarea Pietei Universitatii, au fost retinute 263 de persoane, care au fost cercetate la cazarma Magurele. Acestea au fost eliberate din ordinul procurorului general in aceeasi zi, mai arata procurorii.

Iliescu a cerut folosirea gazelor lacrimogene impotriva demonstrantilor, sustin procurorii

Potrivit anchetatorilor, Iliescu ar fi dat ordin sa se foloseasca gaze lacrimogene pentru dispersarea manifestantilor pe 13-14 iunie 1990. “In ceea ce priveste evenimentele in care au fost implicati militarii in zona magazinului “Romarta Copiilor”, singura implicare a Presedintelui Romaniei a fost aceea ca a solicitat sefului de Stat Major al Armatei sprijin in vederea apararii institutiilor fundamentale ale statului. In cadrul acestei interventii, Presedintele Romaniei a cerut ca fortele de ordine sa foloseasca gaze lacrimogene pentru dispersarea manifestantilor, ceea ce nu poate avea ca urmare moartea prin impuscare a vreunei persoane”, se mai arata in rezolutia de incepere a urmarii penale date pe numele lui Ion Iliescu privind evenimentele din ziua de 13 iunie 1990.

Iliescu a mobilizat mii de muncitori pentru “normalizarea situatiei”, potrivit procurorilor

Procurorii arata, in aceeasi rezolutie, ca generalul Ionel Vasile, loctiitorul ministrului apararii nationale, s-a opus cererii lui Iliescu de a implica armata in actiunea de eliberare a Pietei Universitatii, “justificand in acest sens ca Ministerul de Interne poate sa foloseasca o parte din cei peste 11000 de militari aflati in trupele de paza si ordine”. Dupa ce s-a lovit de acest refuz, Iliescu a luat decizia sa fie mobilizati si adusi in piata cateva mii de muncitori (4000 – 5000), care sa stationeze acolo pana la normalizarea situatiei, “precizand ca pe langa acestia sa mai fie pregatite pentru a interveni la nevoie inca unul sau doua schimburi de muncitori din intreprinderile bucurestene”. Potrivit rezolutiei, sarcina de a pregati si aduce muncitorii in piata a primit-o prim-vicepresedintele FSN, Dumitru Nicolae, toti participantii la sedinta din seara de 11 iunie de la Guvern fiind de acord cu aceasta solutie.

Chitac a fost de acord cu deschiderea focului

In dupa amiaza zilei de 13 iunie evenimentele, s-au precipitat, manifestantii atacand cu sticle incendiare sediul Ministerului de Interne, reamintesc procurorii. In aceste conditii, generalul Gheorghe Andrita a aprobat deschiderea focului, dar sub rezerva obtinerii acordului si de la generalul Chitac. “Acesta din urma a raspuns solicitarii, afirmand ca cererea nici nu are nevoie de acordul lui expres, intrucat regulamentele in vigoare la acea data le permit sa apere obiectivul , cu munitie de razboi, daca sunt atacati”, se mai arata in rezolutia data an cazul Iliescu.

De altfel, o parte din aceste amanunte se regasesc si in rechizitoriul intocmit de procurorii Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care au fost trimisi in judecata, in 2007, ministrul de interne Mihai Chitac, general maior (r) Gheorghe Andrita, si colonelul (r) Dumitru Costea, fost comandant al U.M. Trupe de Paza si Ordine Ploiesti, sub acuzatia de participatie improprie la omor calificat si omor deosebit de grav.

Dosarul lui Iliescu a fost inchis dupa 18 ani de la Mineriada din iunie 90

Parchetul General a dispus, pe 10 octombrie, neinceperea urmaririi penale fata de Ion Iliescu il legatura cu decesul a patru persoane si ranirea altor trei prin impuscare in ziua de 13 si in noaptea de13-14 iunie 1990.

Potrivit unui comunicat, procurorii Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neinceperea urmaririi penale fata de Ion Iliescu "sub aspectul savarsirii, in forma participatiei improprii, a infractiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav si a tentativelor la cele doua infractiuni, in cauza privind decesul a patru persoane si ranirea altor trei prin impuscare in ziua de 13 si in noaptea de13/14 iunie 1990".

Procurorii sustin ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-au facut cercetari. "Activitatea fostului Presedinte al Romaniei nu intruneste conditiile legale pentru a putea fi apreciata ca o determinare la savarsirea unei infractiuni si nu are legatura de cauzalitate de natura penala cu ceea ce s-a intamplat in dupa-amiaza zilei de 13 iunie 1990 si in noaptea de 13/14 iunie 1990, respectiv cu evenimentele in cadrul carora au decedat patru persoane si au fost ranite alte trei, prin impuscare", se arata in comunicatul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ion Iliescu a fost pus sub invinuire, prin rezolutia din 19 iunie 2007, sub acuzatia ca la data de 13 iunie 1990 a determinat cu intentie interventia in forta a militarilor impotriva manifestantilor din Piata Universitatii din Bucuresti si din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin impuscare a mai multor persoane.