Modificari neconstitutionale la Codul de Procedura Penala

"Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca prin modificarile esentiale aduse Codului de Procedura Penala este incalcat principiul separatiei puterilor in stat si sunt afectate principiile fundamentale pe baza carora functioneaza procesul penal, prin limitarea dreptului organelor judiciare de a aprecia asupra probelor administrate pentru justa solutionare a cauzelor", se arata in comunicat.

Potrivit acestuia, legea reflecta o tendinta evidenta de limitare a atributiilor procurorului, lipsindu-l de instrumentele care ii permit sa isi indeplineasca intr-un mod eficient rolul constitutional, tendinta constatata si de catre Adunarea Generala a procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din data de 29 noiembrie anul trecut, ale carei observatii au fost ignorate pe parcursul procesului legislativ.

"Noile prevederi reprezinta o obstructionare a infaptuirii justitiei prin tergiversarea solutionarii dosarelor si impiedicarea administrarii unor mijloace de proba si se afla in conflict cu dispozitiile Constitutiei si ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, ele sunt de natura sa afecteze capacitatea statului roman de a raspunde solicitarilor de cooperare judiciara internationala si de a-si respecta obligatiile asumate prin semnarea conventiilor internationale", mai afirma comunicatul.

Asadar, unele dintre modificarile aduse Codului ar obstructia justitia, iar altele ar fi neconstitutionale, considera Parchetul General.

Astfel, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sesizat Presedintele Romaniei, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul, Inalta Curte de Casatie si Justitie si Avocatul Poporului, indicand argumentele pentru care considera ca unele prevederi contravin Constitutiei si cerandu-le sa aprecieze asupra necesitatii de a sesiza Curtea Constitutionala anterior promulgarii legii, in conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.

De exemplu, Parchetul General critica alineatul introdus la articolul 117, potrivit caruia efectuarea expertizei este obligatorie si in cazul in care a fost solicitata de catre parti, cu scopul de a se stabili daca mijloacele de proba au fost obtinute in mod legal. Motivul invocat este ca reglementarea unei expertize cu scopul de a stabili daca la administrarea unor mijloace de proba a fost respectata legea reprezinta o restrangere a atributiilor constitutionale ale autoritatii judecatoresti. Despre aceeasi prevedere adoptata de Parlament, procurorii sustin ca dispozitia reprezinta o inovatie absoluta in dreptul procesual penal, fara a contine prevederi cu privire la calitatea expertilor care ar urma sa stabileasca daca organele judiciare au incalcat legea, iar modul in care este reglementata institutia se afla in contradictie cu statutul constitutional al judecatorilor si procurorlor, precum si cu principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat.

Totodata, reglementarea ar lasa la latitudinea partilor posibilitatea de a tergiversa solutionarea cauzei pentru un termen nedeterminat si poate determina incalcari semnificative ale dreptului fundamental al persoanelor la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, in conditiile in care expertiza poate fi invocata de catre orice parte cu privire la fiecare mijloc de proba, iar legea nu prevede cine are competenta sa o efectueze.

O alta prevedere considera neconstitutionala este un cea introdusa la articolul 64, potrivit careia constatarea incalcarii legii, inclusiv a prezentului Cod in obtinerea mijloacelor de proba, precum si nulitatea acestora, se face prin rezolutie de catre procuror sau prin incheiere motivata de catre instanta, la cererea partilor sau din oficiu. “Probele declarate nule vor fi sigilate si pastrate la sediul parchetului pana la solutionarea cauzei sau, dupa caz, pana la expirarea termenului de prescriptie”, se mai arata in alineatul introdus la articolul 64.

Procurorii avertizeaza si asupra modificarii articolului 911, potrivit carora inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate cu incalcarea dispozitiilor art. 911 – 915, sunt nule si nu pot fi folosite in procesul penal. De asemenea, se face referire la alineatul 2 al articolului 197, care prevede ca dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea si inregistrarea cu mijloace tehnice audio a sedintei de judecata sunt prevazute subsanctiunea nulitatii.

In legatura cu toate aceste reglementari, Parchetul General considera ca textele sunt in contradictie cu prevederile art. 124 si 131 din Constitutia Romaniei.

In reglementarea actuala a Codului de Procedura Penala, sustin procurorii, nerespectarea dispozitiilor procesuale cu ocazia efectuarii unui act atrage de regula nulitatea acestuia doar daca s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata in alt mod, iar nulitatea absoluta este prevazuta cu titlu de exceptie.

Din acest motiv, explica Parchetul, prin textele mentionate a fost extins domeniul de aplicare a nulitatilor absolute, care sanctioneaza practic orice incalcare a unei dispozitii legale referitoare la administrarea mijloacelor de proba, indiferent de importanta acesteia sau de cauza care o determina, chiar si atunci cand nu s-a adus nici o vatamare ori una minora drepturilor fundamentale ale partilor sau cand imposibilitatea de respectare a legii este determinata de avarierea unui sistem tehnic. Totodata, constatarea nulitatii atrage inlaturarea fizica a mijloacelor de proba din dosar.

In acest mod sunt ignorate principiile care stau la distinctia dintre nulitati absolute si relative si este eliminata posibilitea organului judiciar de a aprecia daca intr-o situatie concreta s-a adus o vatamare esentiala drepturilor procesuale ale partii, care sa justifice inlaturarea mijlocului de proba, si de a stabili situatia de fapt prin examinarea tuturor elementelor de fapt disponibile.

O alta critica este adusa alineatul 6 al articolului 911, potrivit caruia inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces este interzisa si nu poate fi flosita ca mijloc de proba.

Dispozitia este in contradictie cu prevederile art. 16 din Constitutia Romaniei, intrucat creeaza o inegalitate de tratament juridic intre avocati si persoane care apartin unor ale categorii sociale, aflate in situatii identice, sustin procurorii. Potrivit acestora, mentinerea confidentialitatii discutiilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista este justificata numai in msura in care urmareste garantarea principiului fundamental al dreptului la aparare. Conform reglementarii contestate, in situatia in care o persoana ale carei convorbiri sunt interceptate planuieste savarsirea unei infractiuni impreuna cu un avocat care il reprezinta si cu o alta persoana, doar acestea din urma pot fi folosite ca mijloc de proba. In aceste conditii, eventuala activitate infractionala a avocatului nu poate fi dovedita, acesta beneficiind de o situatie in mod evident mai favorabila decat cea a participantului aflat in aceeasi situatie juridica.

O alta prevedere care ar fi, potrivit procurorilor, neconstitutionala, este alineatul 2 al articolului 916, potrivit caruia inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate cu incalcarea dispozitiilor art. 911-915, sunt nule si nu pot fi folosite in procesul penal.

Parchetul considera ca textul, care inlocuieste formularea anterioara a alineatului si implicit elimina posibilitatea de a folosi ca mijloc de proba inregistarile furnizate de parti sau alte persoane care nu sunt interzise de lege, este in contradictie cu prevederile art. 21, 124 si 131 din Constitutia Romaniei si ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In reglementarea actuala inregistrarile convorbirilor prezentate de catre parti sau de alte persoane pot fi utilizate ca mijloace de proba in masura in care nu au fost obtinute cu incalcarea legii. Prin abrogarea expresa a acestei dispozitii partilor le este refuzata posibilitatea de administra un mijloc de proba obtinut fra incalcarea legii, limitandu‐se astfel accesul efectiv la justitie, care implica posibilitatea de a prezenta organului judiciar toate probele pe care le considera utile pentru dovedirea sustinerilor, sustine Parchetul General.

Este criticat si alineatul 2 al articolului 1602, care prevede ca liberarea provizorie sub control judiciar se acorda in cazul in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni, nu exista date din care rezulta ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea nor parti, martori sau experti, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Tot in legatura cu liberarea provizorie, este amintita si modificarea alineatului 1 al articolului, care sustine ca liberarea provizorie pe cautiune se acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, cu exceptia infractiunilor savarsite cu violenta; s-a depus dovada de consemnare a cautiunii; nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevaruli, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

“Consideram ca textele sunt in contradictie cu dispozitiile art. 124 din Constitutia Romaniei”, se ararta in pozitia Parchetului General.Potrivit acestuia, aprecierea asupra oportunitatii de a dispune punerea in libertate a unei persoane arestate este o atributie exclusiva a judecatorului si se realizeaza in urma analizei datelor concrete ale cauzei.

Modalitatea de reglementare a liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune prin legea contestata implica dispunerea in mod obligatoriu a masurii atunci cand nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevaruli, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte”, sustin procurorii.

In acest sens, cele mai importante modificari la care se face referire vizeaza reglementarea unei expertize cu scopul de a stabili daca mijloacele de proba au fost obtinute in mod legal, a carei efectuare este obligatorie daca este solicitata de parti, de asemenea sanctionarea cu nulitatea absoluta a oricarei nerespectari a dispozitiilor procesuale cu ocazia administrarii mijloacelor de proba si eliminarea competentei procurorului de a dispune cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor si comunicatiilor. Mai sunt criticate si interdictia interceptarii convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces, restrangerea situatiilor in care poate fi dispusa interceptarea convorbirilor si comunicatiilor de catre judecator si in care pt fi folosite inregistrarile realizate, limitarea masurilor preventive care pot fi dispuse de catre procuror, prin eliminarea din randul acestora a obligarii de a nu parasi localitatea si tara.