Tudor Gheorghe a oferit sambata seara la Sala Palatului un spectacol emotionant - o lectie de istorie alternativa, un omagiu adus celor suferinzi in inchisorile comuniste. "Cu Iisus in celula (poezii din inchisori 1941-1964)" a fost un concert pios care a umplut ochii de lacrimi si a trezit amintiri dureroase in sufletele celor prezenti in numar impresionat sa-l asculte pe maestru.

Putin dupa ora 19.00, sala si-a incetat forfota, lasandu-se amutita si acoperita de intuneric. Scena a fost strabatuta de rugaciunea si de glasul evlavios al celor sase "fiare", dupa cum i-a numit artistul pe cei de la formatia vocala Gratia Ecumenica. Cu mainile impreunate la piept, cu lacrimi usoare si amare curgand pe obraz si ochii inchisi pentru o aducere aminte, Tudor Gheorghe a inceput poezia suferintei, umilintei si durerii fostilor detinuti politici, aruncati in inchisorile comuniste de la Aiud, Gherla, Jilava sau Canal.

Citeste si:

Printre ei a patimit odata, timp de 22 de ani, si tatal maestrului. Tudor Gheorghe a interpretat poezia celor disparuti pe nedrept, pentru a nu fi uitat nimic din ce a fost, dupa versurile memorabile si pline de intelepciune ale poetilor odata huliti: Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Dumitru Bacu si multi altii. Dupa mai bine de o ora, Tudor Gheorghe a dat dezlegare la aplauze si a schimbat tonul spectacolului, descretind intr-un stil inconfundabil fruntile spectatorilor. Cu talentul sau actoricesc, cantaretul a citit cateva poezii patriotice comuniste, pe care era obligat, dupa cum a apreciat el insusi, sa le memoreze prin clasa a patra. "Stema tarii", "Lenuta militiana" sau "Tractorista".

Acest intermezzo a fost special facut pentru a sublinia contrastul dintre "poezia inchisorii" si cea a "regimului", la care nu puteai rade din toata inima, gandindu-te la prostia si slugarnicia celor care proslaveau regimul apus. Tudor Gheorghe a spus ca a facut acest spectacol nu numai in memoria celor care au suferit pentru libertatea celor de acasa, dar si pentru poezia romaneasca care este "absolut superba, e ca o mana perfecta plamadita de Dumnezeu, careia ii lipseste falanga de la degetul mare". In partea a doua a concertului-eveniment, Tudor Gheorghe a cantat din nou despre cei uitati prin inchisori, sensibilizand publicul cunoscator. Cu degetele pe corzile de la chitara si cu un picior sprijinit de un scaun, a incheiat o seara de neuitat, acompaniat de Gratia Ecumenica. Dupa rugaciunea "Tatal nostru" si versurile sfasietoare "Pentru toate ranile nedrepte, eu, Doamne, te iert", publicul s-a ridicat in picioare, aplaudandu-l minute in sir pe neobositul Tudor Gheorghe.