"Toata lumea azi ia spaga/, O iubim si ne e draga/ De e dar, de e plocon/, Spaga este de bonton... (...) E sireata si cocheta/, E naiva si discreta/, Ea ne leaga si ne tine/ Strans unite inimile/. Spaga draga si frumoasa/, Te iubim ca pe-o craiasa/ N-o sa-ti dam drumul din mana/, Sa ne fii mereu stapana". Aceasta "melodie de dragoste", cu "versuri candide, duioase, tandre" (dupa cum le defineste autoarea, Iarina Demian), face parte din coloana sonora a musicalului "Chirita of Barzoieni", recenta premiera a Teatrului de Comedie. Este o oda inchinata unei cunostinte vechi a romanilor, cu care nu numai ca s-au obisnuit sa convietuiasca pasnic, dar au ajuns sa o si agreeze din cale-afara. Daca tot a devenit sport national, merita si un imn. Grava lipsa de pana acum a fost remediata, iar romanii vor putea lua de-acum "Spaga" muzicala, sub forma de single editat de Mediapro Music si compus de Tudor Chirila si Gelu Ionescu. Despre acest fenomen si rolul sau de "muza" am vorbit cu cel dintai.
- Tratati in cheie umoristica un subiect grav. Sa fie inca o mostra de "haz de necaz", specific la fel de romanesc ca si subiectul acestui cantec?
- De data asta, rasul este fata luminoasa a disperarii. Nu sunt adeptul conceptului "haz de necaz", insa la un moment dat, judecand dupa ce se intampla in jurul nostru (si suntem toti vinovati de ce se petrece vizavi de spaga), singura solutie ar fi sa intram in politica. Daca ne-am aduna o mana de baieti care stiu ce vor, poate s-ar schimba ceva in tara asta. Din pacate, suntem o natiune lipsita de spirit civic, nu intervenim nici cand ar fi cazul. Absenteismul unora face loc, inevitabil, ascensiunii celorlalti. Imi recunosc propria forma de egoism, am preferat sa fac teatru, in loc sa schimb ceva.
- Arta nu poate schimba nimic, nu crezi in rolul ei social?
- Noi luptam, oricum, cu armele pe care le avem, cu cuvantul, cu muzica. Cred ca "Am sa ma-ntorc barbat", musicalul trupei Vama Veche, a schimbat mentalitati, oamenii au reflectat dupa ce au vazut spectacolul. Sunt curios ce efect va avea "Spaga". In "Chirita", dupa ce o cantam, e liniste, oamenii n-au curaj sa aplaude.
- Ai facut o schimbare de macaz de 180 de grade, intre "Am sa ma-ntorc barbat" si spectacolul de la Comedie. Cum a fost?


- Infinit mai greu, acum. Pentru ca nu m-am ocupat doar de muzica, mai si joc. Au fost momente in care imi spuneam ca n-ar fi trebuit sa ma inham si la un rol, dar acum nu mai regret nimic. De fapt, niciodata nu e usor, ce e usor nu e frumos.
- Care e diferenta intre a compune pentru albumele trupei, unde porniti de la propriile sentimente, si un spectacol pentru care exista o tema data?
- Aici stii foarte clar ce ai de facut, in ce directie trebuie sa te duci, ai repere. Cand creezi fara constrangere de tema, iti ia mai mult timp, ai indoieli... Asa, am functionat precum masina de razboi germana, am compus 54 de minute de muzica in 7 luni. In conditiile in care am mai fost trimisi si pe-acasa de cateva ori, sa refacem piese.
- Ce urmare ti-ai dori sa aiba "Chirita of Barzoieni", daca se poate si fara sa dai spaga?
- O incununare ar fi sa-l putem juca la Londra, sa facem schimb cu un musical de-acolo. S-ar potrivi, fiindca a devenit un spectacol filoenglez, Chirita din societatea de azi are alte preferinte decat cea din vremea lui Alecsandri.