Pe Antena 1, sub genericul „Povestiri de la bunica“, Madalina Manole ii povestea unei fetite despre bunica ei din partea mamei.

Povestea era atit de neinteresanta incit m-a cam luat somnul de plictiseala. In afara de faptul ca o invatase pe Madalina „Tatal nostru“, ca mai toate mamaile, bunica fetei cu parul de foc nu facuse, biata de ea, mai nimic care sa merite a fi relatat la televizor. A, ba da, ii trimisese, odata, demult, nepoatei un biletel prin ca-re-o rugase sa-i dedice cuiva, la radio, o melodie. Despre acest biletel, fata cu parul de foc s-a exprimat in felul urmator: „Pentru mine, bucatica asta de hirtie cu scrisul ei e foarte sfinta si o pastrez aici cu sfintenie“. Hopaa! In sfirsit, ceva interesant. Cum ce anume? Faptul ca Mada s-a abtinut sa-si exprime sentimentele la adevarata lor intensitate. Daca nu s-ar fi abtinut, fraza de mai devreme ar fi sunat asa: „Pentru mine, bucatica asta foarte sfinta de hirtie sfinta, cu scrisul ei foarte sfint, e foarte sfinta si o pastrez cu sfintenie“.