Banderas ne invata cum se scot chilotii cu dintii

Faptul ca a fost un elev silitor la scoala lui Almodovar se vede cu ochiul liber, chiar daca Banderas spune - intr-un mod destul de ingrat - ca regizorii sai preferati sint Truffaut, Godard, Tarkovsky, Kusturica, Enrice si Fellini. Despre Almodovar - nicio iota. Cu toate acestea, amprenta cunoscutului regizor se vede si, mai ales, se simte de la o posta in `Ploaia de vara`. Chiar si romanul lui Antonio Soler (transpus in scenariu de insusi autorul sau - un mare avantaj pentru Banderas!) este o optiune tipic almodovariana. Personajul central, Miguelito Davila (Alberto Amarillo), are 18 ani si tocmai a iesit din spital, dupa ce i s-a extirpat un rinichi. Pe parcurs, vom vedea ca doctorii n-au reusit sa-i redea sanatatea, in schimb, timpul petrecut in spital i-a adus prietenia unui alt bolnav, care l-a invatat sa inteleaga poezia si i-a daruit, la plecare, un exemplar din `Divina Comedie` a lui Dante. Convins ca destinul a vrut sa ajunga poet, Miguelito isi regaseste prietenii la piscina. Babirusa (Raul Arevalo), Paco (Felix Gomez) si Moratalla (Mario Casas) sint niste adolescenti ca toti adolescentii, care nu au in cap decit sex si fotbal. In scurt timp, isi gaseste si Miguelito o iubita, Luli (Maria Ruiz) pe care o numeste Beatrice, dupa muza lui Dante.

Cei patru baieti ascund secrete de familie dureroase, caci viata lor este `un steag ud si noroios, care flutura incotro bate vintul.` Un steag care se zvircoleste spasmodic intre erotism, violenta si ridicol. Iubita dantesca a lui Miguelito viseaza sa se faca dansatoare dar nu are bani sa-si plateasca studiile, asa ca accepta avansurile lui Cardona (Antonio Garrido) un vinzator de lenjerie care, pe linga bani, ii mai da si cite o pereche de chiloti. Nici Miguelito nu este usa de biserica. O femeie mult mai in virsta decit el (Victoria Abril, una dintre actritele favorite ale lui Almodovar) pare sa fie singura care ii intelege in profunzime propensiunile lirice, dar si pe cele sexuale. Daca un comic celebru ne-a invatat cum se trag chilotii peste cap, acum, regizorul Antonio Banderas ne invata cum se scot cu dintii. In rest, multa picturalitate suprarealista si multe secvente care treneaza fiindca regizorul asculta prea tacticos muzica din spatele intimplarilor.

`Am plecat din Malaga cu 15.000 de pesetas si, cind trenul a parasit gara, am stiut ca devenisem altcineva - ca orice s-ar fi intimplat, m-as fi intors in Malaga cu totul schimbat. Si acum m-am intors, dupa 26 de ani. Intr-un fel sau altul, eu merg pe Drumul Englezilor in sens invers. Acesta nu este doar al doilea film al meu, este reintoarcerea mea la Malaga, la anii `70 si la cel care eram atunci.`

Antonio Banderas

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe