Ultimii doi ani de viata ai lui Marilyn Monroe si relatia misterioasa cu psihoterapeutul ei sint povestite in romanul "Marilyn pe divan", semnat de psihanalistul francez Michel Schneider. Tradus recent la Editura Trei, romanul este "o fictiune in care totul este adevarat", declara autorul intr-un interviu pentru revista "Lire". Situatiile si personajele sale sint, intr-adevar, reale, iar replicile se bazeaza pe interviurile date de actrita si pe observatiile scrise de ultimul ei psihoterapeut.


"Totul a pornit in momentul in care postul tv Arte mi-a cerut sa scriu un scenariu pentru un documentar de o ora despre psihanaliza si film", marturiseste autorul pentru "Lire". A fost o buna ocazie pentru a redescoperi epoca in care psihologii erau scenaristi, manageri si prieteni la catarama cu starurile de la Hollywood. . "Intre 1945 si 1965, Hollywoodul a produs un numar incredibil de filme care reprezinta explicit cura psihanalitica. Uneori apare un psiholog ce rezolva toate problemele, alteori apare un terapeut ticnit, asa cum va fi mai tirziu criminalul in serie Hannibal Lecter", afirma Schneider.

"Marilyn avea o sexualitate adictiva. Era la fel ca dependenta de droguri, alcool si medicamente. Stim din relatari publice ca se intimpla destul de des sa-si puna o peruca, sa iasa in strada si sa agate barbati pentru cite o partida de sex", explica psihanalistul-romanicer. De altfel, el invoca de-a lungul mai multor pagini neincrederea in sine a divei anilor ’50, vorbind in roman despre "un fel de neorinduiala in imaginile despre sine insasi". Cunoscuta fotografie cu rochia umflata de vint care a lansat filmul "Sapte ani de casnicie" nu este decit o imagine de fatada, proiectata pentru a apara realitatea insuportabila a unei femei traumatizate de copilaria nefericita si dominate de sentimentul neputintei.