Cind o vedeta de televiziune se adreseaza direct telespectatorilor, masura in care gindurile exprimate de ea ajung la sufletul publicului e greu de apreciat. Daca nevoia de comunicare cu publicul se concretizeaza in paginile unei carti, lucrurile se schimba. E de presupus ca oamenii care vor sa afle mai multe despre o persoana publica vor merge sa cumpere cartea.

De-a lungul vremii, am mai citit carti scrise de vedete, dar marturisesc ca mai toate sint alcatuite in asa fel incit, printre rinduri, sa razbata o imagine idilica a autorului. Cartea Mihaelei Radulescu, "Despre lucrurile simple", poarta amprenta cunoasterii de sine, a confruntarii cu propriul ego, intr-un mod captivant, prin sinceritatea cu care raporteaza succesele ei la locul si timpul de unde a plecat...

Marti seara, ma indrept catre Casa Doina, acolo unde urma sa fie lansata cartea. Doua masini de epoca strajuiesc intrarea in gradina, portile, larg deschise, isi asteapta oaspetii. Inserarea se leagana printre copacii obositi de arsita zilei, un fond muzical discret invaluie totul intr-o catifelata asteptare. In jurul fintinii arteziene, stau de vorba primii sositi.

Aranjamente florale, din trandafiri albi, puncteaza discret rafinamentul cu care orice amanunt a fost bine gindit. Pe bancile de lemn lacuit sint asezate tavi din ceramica, pe care stau rinduite mere verzi, intr-un colt sint expuse parte din rochiile Mihaelei, alaturi de o oglinda - un tablou din care personajele par sa se fi retras pentru o clipa. In alta parte, o sofa si citeva fotolii - mobila de epoca - ceva mai departe, un pat, o veioza aprinsa induc acelasi sentiment de prezenta in absenta...

La intrare, Mihaela isi intimpina oaspetii, face poze cu fiecare dintre ei, ii imbratiseaza, le multumeste ca au raspuns invitatiei. Este emotionata, pare fragila, gratie siluetei ei binecunoscute, dar, in acelasi timp, vigurozitatea temperamentului ei navalnic, atenueaza impresia de fragilitate. Cunoscind-o, stii bine ca forta mintii ei este mereu treaza, ca stie ce are de facut, ca stie ce are de transmis si care e rostul oricarui gest, oricarei vorbe. De la un minut la altul, gradina se umple de lume, grupurile se largesc, rumoarea sporeste.

Citeva picaturi de ploaie atrag privirile tuturor catre un cer plumburiu, ca inainte de furtuna. Este momentul cind Mihaela vine la microfon si le vorbeste celor adunati acolo: " Va multumesc ca ati venit, vreau sa va spun ca va pretuiesc pe toti si, pentru mine, parerile voastre conteaza".

Se adreseaza, pe rind, celor prezenti - scriitori, actori, oameni politici, ziaristi, editori, designeri, colegi de televiziune - si celor care n-au venit, din motive obiective, dar carora li s-au pus pozele, undeva, la vedere: "Poza lui Florin Piersic, in `dormitor`, poza lui Mircea Cartarescu, in `salon`". Si ne lamureste ca toate obiectele expuse ii apartin, ca le-a adus acolo cu gindul ca, astfel, o parte din viata ei, din obiectele ei dragi, se constituie intr-o casa, "fara pereti si aflata sub cerul liber, iata". Ploaia inceteaza, iar Mihaela continua sa vorbeasca, incercind sa-i cuprinda cu privirea pe toti. Ideea cartii a venit in urma articolelor publicate, de-a lungul vremii, in mai multe reviste. Incitati de modul in care Mihaela abordeaza segmentele de viata, cititorii simt nevoia sa citeasca mai mult.

Citeste si:

Mihaela marturiseste ca atractia scrisului a venit, intr-adevar, din dorinta de comunicare, dar mai ales din hotarirea de a transfera toate sumele primite in acte caritabile. Acelasi lucru va face si cu banii proveniti din vinzarea cartii: "De aceea, am sa va rog sa vorbiti despre aceasta carte, nu de dragul meu, ci al oamenilor in ajutorul carora vom veni impreuna".

In casa de sub cerul liber
S-a innoptat, deja. Luminile gradinii dau stralucire unui spatiu populat de catre oameni care se cunosc intre ei sau care atunci se intilnesc pentru prima oara. Actorul Gheorghe Dinica, sta de vorba, retras intr-un colt, cu Constantin Balaceanu-Stolnici. Gesticuleaza discret, isi deapana vorbele si, din cind in cind, zimbesc discret.

Mihai Gidea si Mircea Badea se deplaseaza prin multime, numai impreuna. Mihai se opreste la fiecare cunoscut, schimba citeva vorbe, pare sa se bucure de fiecare intrevedere. Mircea se simte stingher, e limpede ca intilnirile mondene nu-i sint pe plac, e limpede ca a venit acolo din prietenie pentru Mihaela. Altfel, nu l-ar fi adus nimeni, nici legat! Familia Prigoana trece de la un grup la altul; el, imbracat in negru, ca de obicei, ea, invaluita intr-o rochie verde, de sub care se contura semnul maternitatii. Fata Adrianei iradiaza de liniste, calm si impacare cu lumea. Oana Roman escaladeaza niste straturi de flori, mereu in cautarea altui partener de conversatie. Poarta o rochie neagra, cu talie de sub bust si cu poale asimetrice, dar mult prea scurtute pentru a salva aparentele!

O poseta argintie este mutata dintr-o mina in alta. Oana are o fata mohorita, chiar si atunci cind zimbeste. Actorul Adrian Paduraru strabate aleea, tinindu-si de mina iubita, Mioara Mantale cu ochelari de soare. Amindoi calca voiniceste, dar numai el priveste in fata, ea isi calculeaza atent spatiile potrivite pentru tocuri, in dalele de piatra. Tinarul Moga zburda dintr-un loc in altul, alaturi de iubita lui, Iulia Vintur.

Ea poarta pantofi cu toc, el doar pantofi sport. Ce-i drept, renuntase la celebrele sepci! Daciana Sirbu a venit singura - eleganta, rafinata si cu aceeasi grija de a nu fi ostentativa. Mircea Geoana, cu gulerul desfacut la camasa, graseiaza amabil cu toti cei care il intimpina. Monica Birladeanu apare meteoric, destul de rezervata, dar cu un zimbet protocolar salvator. Cit a vorbit Mihaela, a urmarit-o atenta, fara sa schimbe o vorba cu nimeni. Andrei Gheorghe isi luase un costum de culoare inchisa si fata care se asorteaza cu blazarea. Cu o mina in buzunar si cu alta leganind un pahar, privea cu ochii micsorati a scepticism catre interlocutoare. In rest, s-a plimbat singuratic, de pe o alee pe alta, ca si cum si-ar fi cautat un gind pierdut.

O alta Mihaela...

Cerul se involbura de nori si vintul amesteca seara cu parfumuri de vara. Pina sa ne dumirim, coada la autografe s-a intins considerabil. Ne asezam la rind, si ne primim autografele. Mihaela isi imparte frintura de timp cu fiecare, multumeste inca o data si ne aminteste: "La plecare, sa nu uitati! Veti primi cite o perna, pe care sa va puneti capul si sa cititi cartea. Va iubesc". Ne luam la revedere, ne luam si pernele si parasim incinta, cu sentimentul ca am fost zalele unui lant imaginar, care va lega puntile intre oamenii fara probleme si cei a caror soarta le-a pus greu la incercare viata. Plecam si cu o alta Mihaela Radulescu in suflet. Cu o parte din energia ei inepuizabila, cu ecoul vorbelor ei calde si cu dragul ei de drag de oameni...