Mihaela isi hraneste familia cu musaca si inghetata

Mihaela Radulescu, agenda ta este in permanenta incarcata. Ce proiecte ai in acest moment?

Cel mai tare ma preocupa actiunile caritabile, campaniile umanitare si sociale in care sunt implicata. Am filmat recent pentru o campanie ecologica de care veti auzi curand si pe care o veti vedea pe ecrane, evident fara vreo pretentie financiara, ci cu dorinta de a atrage atentia asupra mizeriei in care traim, a poluarii si a nesimtirii care se fac din ce in ce mai prezente. Apoi, particip la o actiune a organizatiei "Salvati Delta Dunarii", prin care mai multe persoane publice am demonstrat ca e la indemana oricui sa stranga gunoaiele lasate de turistii Deltei. Mai sunt implicata si pregatesc actiuni pentru organizatia prezidata de Nadia Comaneci, "Special Olympics", si pentru prestigioasa organizatie "United Way Romania". Continui sa activez ca voluntar al organizatiei "Crucea Rosie". Toate aceastea inseamna o preocupare constanta pentru societate, pentru problemele care nu se vor rezolva daca nu ne implicam cu adevarat. Acesta cred ca e cel mai bun lucru pe care-l poate face o persoana publica si eu nu am ezitat sa-mi ofer serviciile, puterea de munca si influenta in sprijinul comunitatii in care traiesc. Pe langa asta, la sfarsitul lunii aprilie va iesi pe piata prima mea carte, editata de "Polirom". O sa va invit si la lansare, dar si la lectura ei.

A avut premiera filmul hollywoodian in care ai jucat?

Filmul "Fall Down Dead" inca nu a avut premiera
americana, dar cred ca acest lucru se va intampla in luna mai, urmand ca apoi sa ajunga si in Romania.

Ai mai primit oferte de la un alt regizor strain? Dar roman?

Da, am mai primit doua oferte. Pe una am refuzat-o, pentru ca nu aveam incredere in mine, in posibilitatile mele actoricesti pentru acest rol. Pe cealalta o studiez, inca citesc scenariul. Cand voi lua o decizie, voi vorbi despre asta.

Ai ales lumea cinematografului, nu doar din fata, ci si din spatele camerelor, ca studenta la Regie Film. Vei mai participa la sesiunea de primavara a concursului Centrului National al Cinematografiei?

Am participat la sesiunea din iarna trecuta, cu un scenariu propriu de lungmetraj. N-am reusit sa obtin finantare in acel moment si chiar am nimerit in sesiunea cea mai "scandaloasa" din ultimii ani, pentru ca nume foarte mari de regizori si scenaristi au avut parte, ca si mine, de respingerea proiectelor. Nu ma simt invinsa, nu sunt dezamagita, ci vreau sa continui, si ma voi prezenta si la sesiunea urmatoare, tot cu un scenariu scris de mine si tot cu o comedie romantica, pentru ca acest gen e neglijat total in Romania. Toata lumea vrea sa faca filme pentru premii, foarte putini se mai gandesc si la public sau la ideea ca cinematograful mai are si menirea de a te rupe de realitatea sumbra, de a te face sa visezi, sa razi cu pofta, sa te emotionezi, sa vezi o lume normala, cu oameni normali, destepti, realizati sau visatori, fara injuraturi sau politica...

Mai esti interesata sa realizezi un film despre Zaraza? Pe cine ai vedea ca protagonista?

Scenariul meu a pornit de la povestea Zarazei, dar se petrece in zilele noastre si s-a dezvoltat in cu totul alta directie decat in povestea pe care am citit-o in ziarele vremii. Ideea initiala, care se regaseste si intr-o povestire din cartea domnului Mircea Cartarescu "De ce iubim femeile...", era una trista, dramatica, pe cand povestea mea e plina de umor si emotie, de neprevazut si actiune, dar cu happy-end. Zaraza din filmul meu nu moare, iubitul ei nu incearca sa se sinucida, si umorul e presarat in tot filmul, tocmai spre a da publicului sansa sa se destinda, sa imprumute bucuria si hazul personajelor, macar pentru o ora si jumatate. Stiu deja cine va interpreta rolul principal, dar nu spun nimic pana nu am garantia ca fac filmul.

Mai ai in plan o colaborare cu artistul Damian Draghici?

Sigur, dar il astept sa-si termine turneul european cu "Damian’s Brother".

Cat timp ii acorzi lui Ayan si sotului tau, Elan?

Tot timpul din afara muncii mele, iar in privinta lui Ayan, chiar si bucati importante din timpul in care muncesc, pentru ca-l iau dupa mine in multe locuri.

Ayan este si el un copil special. Am vazut ca ii plac cartile. Iti doresti sa il indrepti, ca tine, catre o cariera artistica, sau, mai degraba, catre lumea afacerilor, ca tatal sau?

Mi-ar placea sa descopere singur la ce e talentat si sa-mi semnaleze si mie, ca sa-l pot ajuta sa fie foarte bun in domeniul respectiv. Nu vreau sa-l fortez catre nicio alegere, ci doar sa-i intind mana atunci cand va sti ce-l atrage.

De curand, Angelina Jolie a adoptat un copil vietnamez. Iti mai doresti si tu sa ii urmezi gestul?

Mi-am dorit sa urmez un impuls personal, nu un model. Adoptia unui copil nu e o moda sau o gluma, ci o treaba extrem de serioasa si numai o persoana responsabila o poate trata cu cel mai adanc respect. Am facut o incercare, acum doi ani, dar am primit un raspuns negativ, pe motiv de incompatibilitate religioasa (!?). Deocamdata, n-am mai deschis niciun proces de adoptie, dar nu exclud varianta pentru viitor. Imi plac mult copiii si vreau neaparat ca Ayan sa aiba surori sau frati.

Care e cel mai frumos lucru pe care l-ai primit sau ti l-ai achizitionat?

O sculptura in piatra. Imi plac sculpturile, e singura forma de arta in fata careia vibrez cu adevarat si pe care mi-as dori sa o cultiv mai mult, sa o cunosc mai bine. Am si cochetat cu practicarea ei, invatand sa sculptez in lemn, fara performante notabile si fara sa indraznesc sa ma laud cu lucrarile mele. Le fac pentru sufletul meu, pentru linistea mea, ma relaxez si ma bucur in felul acesta. Nu-mi face nicio placere sa vorbesc despre valoarea lucrurilor, o fac altii in locul meu, exagerand si dandu-si cu parerea in totala necunostinta de cauza.

Te relaxeaza sa te ocupi, in putinul timp liber, de gospodarie, avand in vedere ca la Izvorani ai o casa foarte mare?

Sigur ca da! De cate ori am o zi libera, mai ales cand se mai incalzeste afara, imi place sa ne invitam prietenii la masa, in curte, cu copii cu tot, si gatesc cu mare placere salate, bors de vacuta, musaca, fripturi la tava, inghetata si ce-mi mai vine pe moment. In fiecare dimineata eu fac micul dejun pentru toata familia si i-am obisnuit pe toti sa manance cel mai bine dimineata. Omlete facute cu ce gasesc prin frigider, salate de fructe, iaurturi, cereale... Nu-l las sa plece la birou pe sotul meu pana nu mananca, si nici pe Ayan la gradinita pana nu a gustat din toate. E si cam singura masa pe care reusim s-o luam impreuna, asa ca e foarte importanta, din toate punctele de vedere.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe