Varianta cu bolnavi a emisiunii "Povestiri adevarate" s-a schimbat un pic. In loc de un singur caz dramatic pe editie, se prezinta vreo trei. Cu alte cuvinte, cantitatea de suferinta exploatata mediatic s-a triplat. Ce m-a bucurat, in schimb, a fost ca n-am mai auzit intrebarile alea care ma scoteau din minti, "Cum va simtiti ca fiul dumneavoastra ar putea muri?", "V-ati dori ca fiica dumneavoastra sa poata din nou sa mearga?" si "Icsulica, de ce plingi, ai vrea sa fii din nou sanatos?". Sper sa nu fi fost doar un accident faptul ca nu le-am mai auzit si sper sa nici nu le mai aud vreodata. Voi suporta deci cu eroism cantitatea tripla de suferinta, cu conditia sa nu mai fie dublata de cinism. Mai bine mai multe scaune cu rotile si o discutie mai scurta si mai de bun-simt pe marginea lor decit un singur scaun cu rotile si mai mult timp in care prezentatorii sa piseze, cu bocancii lor murdari, sufletele chinuite ale bietilor invitati.