Vocabularul bine asortat a ajuns o notiune desueta. Nu ne mai pasa cum vorbim. In mod paradoxal, e la moda sa utilizam cit mai putine cuvinte. Preferabil de import. "Cool". "Super!" "Trendy". In cel mai bun caz, un autohton, repetitiv "deci"…

16.000 de asasinate

Detinem date statistice din America, dar procentele sint perfect valabile si pentru tara noastra. Timpul petrecut de copiii americani in fata televizoarelor intrece semnificativ timpul dedicat oricarei alte activitati. De-a lungul unui an scolar, ei urmaresc programe televizate pe durata a aproximativ 1.000 de ore. In scoala, stau doar 900 de ore pe an. De-a lungul celor 1.000 de ore in care au stat cu pupilele fixate in aceeasi directie, copiii invata ca violenta este o varianta viabila de rezolvare a problemelor. (Pina la implinirea virstei de 18 ani, un copil a vazut aproximativ 200.000 de acte de violenta, dintre care 16.000 de asasinate).

Invata ca poate trai fara sa se plictiseasca, chiar daca sta singur, izolat intr-o incapere. Se dedulceste la sedentarism. Invata sa manince fara control, ducind mina la gura in mod reflex, in timp ce se concentreaza sa urmareasca intriga cine stie carui thriller captivant. Si se obisnuieste sa primeasca un suport vizual pentru fiecare notiune sau concept pe care mintea lui este nevoita sa-l desluseasca.

Dupa ce ti-ai intepenit in modul tau de viata asemenea obiceiuri, va fi nespus de greu sa te mai intorci cu entuziasm la exercitiile valoroase ale lecturii si demersurilor analitice profunde. Tinerii care si-au bronzat mutrisoara in lumina micului ecran nu prea mai au sanse sa devina impatimiti ai cautarii pietrei filosofale. Si nici macar ai exprimarii prea nuantate.

Citeste si:

TV vs. performante scolare

In anul 2000, Centrul American de Statistica Educationala a dus la bun sfirsit un studiu care a oferit citeva concluzii semnificative. Copiii care petrec peste cinci ore pe zi in fata micului ecran au performante foarte scazute la invatatura si o apetenta aproape inexistenta pentru lectura. Cei cu rezultate academice de exceptie sint aproape obligatoriu din rindul celor care privesc la televizor mai putin de o ora pe zi. Cei care se dedica lecturii cu seriozitate isi dezvolta un vocabular complex si bogat. Televiziunea utilizeaza cuvinte extrase aproape fara exceptie din ograda strimta a vocabularului de baza. O carte pentru copii ofera un vocabular mai amplu decit orice program de televiziune de mare audienta. In plus, lectura obliga la exercitii de analiza, intelegere si rationament pe care aproape niciodata nu le implica vizionarea unui program televizat. Accentul pe care televiziunea il pune pe emotii, pe elemente vizuale si pe dinamica imaginii nu solicita dezvoltarea acelorasi capacitati ca si lectura.

Jocul cu margele de sticla

Ne miram de ce scad dramatic performantele jurnalistice. Punem pe seama agitatiei secolului imputinarea scriitorilor. Si ni se pare absolut nefiresc sa existe o asemenea penurie de copywriteri. Dar lucrurile se vor agrava. Intr-o lume in care devine primordiala cultura micului ecran, fiintele cu vocabular bine garnisit vor fi tot mai putine si mai insingurate. Se vor cauta buimace numai si numai de dragul de-a mai schimba cite un neologism de vita nobila. Jocul cu margele de sticla al mileniului nostru va fi probabil un scrabble care sa utilizeze alte vorbe decit cele o mie pe care le vinturam in fiecare zi.