Chiar stau si ma intreb uneori prin ce minune se mai intimpla sa mai am si prieteni, oameni care ma opresc pe strada sa-mi spuna ca ma admira sincer sau ca la unele emisiuni televizate sint chemata sa-mi dau cu parerea despre cite-n luna si-n stele eu, tocmai eu, cea despre a carei viata s-ar putea scrie cu usurinta un roman ieftin ce ar bate orice telenovela. Uneori, nici eu insami nu prea ma inteleg sau, daca ar fi fost sa-mi spuna cineva acum vreo patru ani ca urmeaza sa ma casatoresc de vreo taspe mii de ori si sa divortez tot de atitea, n-as fi crezut nici in ruptul capului. Mai mult, as fi facut cale intoarsa si mi-as fi croit altfel viitorul, tocmai in ideea de a evita tot acest serial interminabil de-a casatoria si divortu`. Nu va mai ascund ca toata povestea asta te rupe din temelii, oricit de tare si cu coada pe sus ai incerca sa fii in fata lumii.

Cuplul Bahmuteanu - Prigoana, mai mediatizat decit Basescu

Numai eu stiu de cite ori am plins si-am muscat din perna fara sa ma stie nimeni, in timp ce de ochii lumii ma dadeam tare si batoasa; numai eu stiu cite nopti n-am dormit sau de cite ori am venit la lucru ca o lipitoare, de-abia asteptind sa se termine ziua, fiindca oricum nu aveam chef de nimic. Nu va ascund ca erau ore sau zile cind ma gindeam numai la ale mele, la mustata lui Prigoana si la clipele noastre de fericire, absenta la tot ceea ce se intimpla in jur si ca starea asta, de fapt, mi-a afectat intr-o buna masura viata profesionala si ascensiunea in cariera. Pai, chiar asa, ce baza poti sa pui pe una care zice cu mina pe inima ca gata, totul s-a terminat si ca nu mai vrea impacare, ca dupa doua zile sa o vezi zimbitoare la bratul inculpatului? Sau, probabil, e ca in bancul cu Petrica si lupul. Cind va fi sa se intimple pe bune - Doamne fereste! - n-o sa ma mai creada nimeni. Nu mai conteaza nici vesnicele frichineli din Alianta DA, comparata, mai nou, cu celebrul cuplu Bahmuteanu-Prigoana, nu mai conteaza nivelul de trai, nici PIB-ul, nici macar Basescu, ditamai presedintele, nu mai este atit de mediatizat, in comparatie cu aventurile nabadaiosului cuplu din care, cu voia dumneavoastra, fac si eu parte. Chiar stateam si ma gindeam intr-o zi ca, daca povestea asta ar fi avut alti protagonisti, nici nu vreau sa ma gindesc ce-ar fi fost la gura mea si cum i-as fi tocat pe cei doi...

Citeste si:

Ultima data cind asistam la circ?

Una peste alta, au mai fost divorturi si impacari care au lasat lumea cu gura cascata, dar ca acum parca n-am primit niciodata atit de multe felicitari. Nu stiu de ce, dar de data asta parca as fi cistigat la loto, as fi luat Premiul Nobel sau as fi facut un act de caritate pentru toti saracii; ei bine, de data asta ma opresc pensionarele pe strada, ma felicita vecinii, ma bat cu mina, prieteneste, colegii si ma mingiie duios pe obraz cite o doamna. Nu ca nu m-as simti bine in postura asta, dar parca n-am facut cine stie ce fapta de vitejie, parca n-am rasturnat muntii si nici n-am uimit lumea cu nivelul meu de inteligenta. Din contra, am senzatia ca, incet-incet, am cazut in derizoriu si ca, nu peste mult timp, o sa ma arate lumea cu degetul pe strada sau o sa-mi arunce cu oua si rosii, ca, vorba aia, daca n-avem si noi aici, in Romania, nici un Tom si Jerry, nici un Stan si Bran, nici un cuplu de mascarici celebri, hai macar sa-i inventam si sa ne simtim bine. Ca sa inchei polologhia si sa nu va mai plictisesc, voi raspunde acum si frecventei intrebari, pe care am evitat-o cit am putut de mult in ultima vreme, si anume ca de ce m-am mai impacat, ca nu ziceam eu ca niciodata, in ruptul capului etc.? Ei bine, fratilor, si va jur cu mina pe inima ca e purul adevar, nu e nimic aranjat si nici vorba de vreo complicata strategie de marketing, pregatita minutios si menita sa ne aduca in prim-planul vietii publice, pur si simplu asa am simtit si asa am facut. Si sper sa fie ultima data cind asistati la circ, pentru ca mie, una, mi-au iesit peri albi. Punct si de la capat. Cu acelasi imprevizibil Silviu Prigoana".