Ma uitam si nu-mi venea sa-mi cred ochilor ca e el, ascultam si nu-mi venea sa-mi cred urechilor ca vorbeste corect. Ma uitam, ascultam si simteam cum incep sa mi se umfle ochii-n cap de uimire, cum incep sa-mi pocneasca urechile, cum incepe sa ma intepe inima, cum se apropie infarctul. Norocul meu a fost ca, pe final de interviu, cind chiar nu ma mai asteptam, Marean a bagat doua ca-n vremurile bune, de mi-am revenit instantaneu: "Si alte lucruri care, in momentul de fata, nimeni nu ia nici o decizie", "sa importam tractoare si alte lucruri pe care s-ar putea sa se produca in Romania".