Autorul unui mesaj pentru toti cei interesati. Cititorul n-are nevoie de nici un set de informatii anterioare ca sa participe la dialogul propus. Nu trebuie decat sa fie inteligent, sa aiba bun-simt si sa arate interes fata de problemele in discutie. Ce castiga daca citeste cartea? Responsabilitate fata de propriile optiuni. Ce pierde? Isi pierde naivitatea. Jurnalul National: De ce era nevoie de un discernamant al modernizarii? H.-R. Patapievici: Primul raspuns este ca trebuie sa avem discernamant in privinta a tot ce ne-nconjoara. Al doilea, ca modernizarea pune urmatoarea problema dramatica: intrucat inovatiile sunt foarte rapide, trebuie sa te acomodezi cu o oferta foarte mare. Intrebarea pe care ti-o pui e: "Daca aleg cutare inovatie, e clar ce castig. Dar ce pierd?". Si trebuie sa fac un bilant intre ce pierd si ce castig. De aceea e nevoie de discernamant. La fel e si cu optiunile vietii individuale. E ca-n cazul urmator: sunt indragostit de fata A, imi place foarte mult fata B si sunt casatorit. Am o problema. Daca adopt principiile traditionale ale moralei, optiunea e simpla. Imi pun pofta-n cui in privinta fetei care doar imi place, renunt la fata de care sunt indragostit si adopt legea fidelitatii in casnicie. Prin urmare, de discernamant e nevoie in permanenta, si anume cat suntem vii. Si care ar fi instrumentele si mijloacele de care se serveste un asemenea proces? Instrumentul este facultatea numita discernamant, care nu se preda nicaieri. Profesorii nu mai vorbesc despre ea. Inainte se preda lucrul asta. Dar implicit se vorbeste despre el. In momentul in care ti se spune, bunaoara, ca poezia "Luceafarul" este o capodopera. Sau ca "Dupa melci" a lui Barbu e o capodopera. Daca simti ca aceste poezii sunt extraordinare, ti-ai format un gust. Adica un discernamant privitor la valorile maxime. Daca reusesti sa deosebesti intre lucrurile inalte si cele joase, ai discernamantul intre inalt si jos. Daca reusesti sa intelegi de ce Cosbuc si Blaga sunt fundamentalmente diferiti, desi ambii scriu minunat, atunci ai capatat discernamantul gustului estetic. Care se formeaza prin faptul ca profesorii de literatura constant spun: "Asta e o poezie buna, asta e foarte buna, iar asta e de-a dreptul geniala". Ei bine, nimeni nu ne-nvata cum sa deosebim lucrurile care ne sunt utile si pe care trebuie neaparat sa le adoptam si cele care sunt doar "altceva". Am dat pe mere ce am luat pe pere Ce pierde si ce castiga romanul care incearca sa se modernizeze? De-ndata ce comunismul a intrerupt procesul modernizarii inceput in stilul pasoptistilor, ne-am trezit ca avem o modernizare esuata. A-nceput atunci alt soi de modernizare, "cu forta", caracterizata de industrializarea fortata, de smulgerile oamenilor de la sate si aducerea lor la periferiile oraselor in camine de muncitori s.a.m.d. Ne-am pomenit deci cu un hibrid. Dupa ’89 ne racordam din nou la sursele modernizarii, dar ei intre timp n-au stat pe loc. Deci noi avem asa: o modernizare care este cea de-acum in Occident si-n Statele Unite ale Americii; avem conflictul intre globalizarea sustinuta de americani si perspectiva europeana, mai retrasa; avem mortul din debara, care este mostenirea comunista. Avem deci o modernizare intrerupta. E foarte complexa situatia noastra. De ce alegem sa ne "integram" centrului, Uniunii Europene? Sigur ca-n contextul asta, centrul e definit in functie de purtatorul modernitatii. Pentru noi, Uniunea Europeana e interesanta din doua motive: politic, tine de istoria noastra cu fosta Uniune Sovietica, cu spatiul comunist si asa mai departe. Deci vrem sa ne integram pentru a scapa de urmarile acestui trecut nefast. Dar din punctul de vedere al modernizarii, unul dintre centrele ei este acolo. Un altul este in Statele Unite. Altul este tipul de capitalism care se face in zona Pacificului, in Japonia, Coreea de Sud, China si tarile din zona aceea. Sunt cel putin trei centre de modernizare azi. Si noi ne raportam mai mult la Europa pentru ca suntem mai aproape si traditiile noastre culturale sunt acolo… Deci alegem sa ne modernizam pe "schelet" traditional? Si modernizarea are o traditie a ei si noi ne recunoastem in ea. Este implacabilul curent de globalizare care vine dinspre SUA si dinspre pietele Asiei de care am vorbit. Actiunea, varianta optima Ce a devenit cultura romaneasca? In ce directie se indreapta? Se-mparte intre mostenire si imprumut? Intre traditie si modernitate? Cultura romaneasca este intr-un fel destul de nepregatita sa-nteleaga procesele care se petrec cu ea, pentru ca oamenii nu stiu inca sa dialogheze. Toti ar trebui sa intelegem ca se-nfrunta traditionalistii cu modernistii, cum era in perioada interbelica la noi. Se-nfrunta modernistii "orbi" cu cei care pretind un discernamant al modernizarii, altfel spus, sa ne integram, dar s-o facem cu ochii deschisi si-n cunostinta de cauza. Sa intram in globalizare, insa fara sa renuntam la ceea ce suntem. Prin urmare, in ce directie se indreapta? As spune ca directia in care ne vom indrepta noi, fiecare-n parte. Mesajul meu este ca trebuie sa gasim un limbaj de discernamant. E exact ca-n procesul de negociere a capitolelor de integrare. Trebuie ca fiecare sa fie dezbatut in functie de posibilitatile pe care le-avem si-n functie de interesele noastre. Adica, modernizarea nu e un fel de decret de la Dumnezeu! Unele elemente ale modernitatii convin, altele nu. Bunaoara, daca vrei sa reduci America la cultura de tip hollywoodian, poti s-o faci, dar ratezi intelegerea. Cum putem depasi decalajul de "modernitate" dintre noi, periferia, si America, centrul? Raspunsul meu este urmatorul: aceeasi intrebare se pune francezului din provincia franceza, se pune americanului din MidWest. Avem o problema similara. Americanul din MidWest se raporteaza la fel la Coastele de Est sau de Vest precum noi ne raportam azi la Occident sau la America insasi. Prin urmare, problema centru-periferie, care-i o problema spatiala, noi fata de UE, noi fata de SUA, se pune in felul urmator: fiecare societate supusa procesului de modernizare face un raport intre centrul ei – motorul – si celelalte paturi sociale, care sunt remorca modernizarii si care fac eforturi sa se modernizeze. Europa trece pe locul doi, in favoarea Americii, la capitolul modernitate. Ce schimbari se produc in mentalitatea celor depasiti? Si-au reevaluat pozitia sau ignora noua ordine? Uite reactia Frantei. E o reactie de mare putere mondiala care nu mai e o mare putere mondiala si, in consecinta, politica lor de "Gica-contra" pe care o au fata de America. Acum s-au aliat cu nemtii si au o politica clara de "Gica-contra" fata de tot ce propune SUA. Schimband ce-i de schimbat, ei se comporta exact cum se comportau traditionalistii romani in perioada interbelica. Orice modernizare, pentru ca era adusa de occidentalizati, era intampinata cu un "nu" hotarat. Dar n-au ce sa faca si-si vor reevalua pozitia, pentru ca nu poti ignora realitatea. Noi traim toti conectati. Franta, Germania si Japonia, traditionale Dati-ne exemple de tari "traditionaliste" in esenta, care au inteles mai bine procesul de modernizare. Care au ales sa-si adapteze cultura, nu sa o copieze. Un exemplu de tara "traditionalista" este Germania. E o tara care a ramas in structura ei foarte rural-medievala. Si-au pastrat landuri, parlamentele de land, e o federatie pentru ca a refuzat sa se unifice statal, asa cum Franta a facut-o in secolul XVIII, dupa Revolutia Franceza. O unificare iacobina, cu forta, in care toate provinciile au fost obligate sa se puna la nivelul centrului, iar centrul a dictat reguli pentru toata lumea, calcand in picioare orice particularitate regionala. Secole dupa Revolutia Franceza, in Franta nu se putea vorbi limba bretona. Acum se poate, dar a trecut mult. In timp ce Germania s-a modernizat pe structuri traditionale. Asta e un exemplu de modernizare adaptata reusita. Iar azi, mai degraba modelul german, federal, este atractiv si nu cel iacobin francez. Un alt exemplu de tara "traditionalista" este Japonia. Capitalismul ei este cel mai globalizat si ferm cu putinta, iar structurile culturale ale societatii isi mentin atasamentul fata de valorile traditionale. Sigur ca exista un tineret foarte cosmopolit, dar exista o oferta plurala. Societatea n-a fost fortata sa se unifice cultural printr-un decret care vine "de sus". Exista pericolul ca, la sfarsit, cititorul lucid sa se simta frustrat, speriat de perspectiva unui esec in incercarea de se moderniza? Da, exista tari care si-au ratat procesul de modernizare. Si cel mai frapant exemplu este Egiptul. Siria, Irakul, Iranul, tarile musulmane, cele mari, importante, si-au ratat modernizarea. Iar fundamentalismul de azi este oferta pe care societatea a primit-o datorita acestui esec. Pentru ca daca ne uitam la anii ’50 si ’60 si chiar inceputul anilor ’70 o sa vedem ca in societatile musulmane existau fundamentalisti. Dar nu era un curent popular. El devine asa numai dupa ce se consemneaza un esec al modernizarii. Prin urmare, modernizarea unei tari se poate rata. Iar efectele sunt dezastruoase. Noi acum asistam la un conflict intre niste tari care au reusit modernitatea si unele care au esuat-o. Asta-i fundamentalismul religios.
Ca oricare alt autor, doresc sa comunic o serie de reflectii personale. In al doilea rand, sper ca volumul sa contribuie la reinfiriparea dialogului. In al treilea rand, sper ca aceasta opozitie falsa intre modernism si traditionalism sa se resoarba in favoarea a ceea ce Sorin Antohi a numit "a treia cale": intre cei care vor sa ramana autohtonisti si cei care vor sa copieze totul se afla grosul societatii, oamenii normali, care n-au nici fanatismul izolarii, nici pe cel al copierii." Ei inteleg limpede ca nu e anormal nici sa respingi anumite lucruri care vin din Occident, daca o faci cu cap si cu argumente, si nici sa le respingi pe altele care vin din fondul traditional si care pur si simplu si-au pierdut actualitatea, care "si-au trait traiul si si-au mancat malaiu’". Horia-Roman Patapievici recunoaste ca nu a fost de la inceput constient de faptul ca procesul modernizarii trebuie insotit de un discernamant interior. Pe vremea in care autorul tinea conferintele nu-si facuse un scop din a le aduna la un moment dat sub denumirea "Discernamantul modernizarii". Si totusi, cum s-a nascut ideea asta? Simplu. In urma experientei intalnirii cu Occidentul, a confruntarii cu oamenii si ideile de acolo, si nu in ultimul rand a traiului intr-o societate ca a noastra, care tocmai ce-a descoperit libertatea si pluralismul politic. Incetul cu-ncetul.
ROMANIA INCAPATANATA
Patapievici distinge doua tipuri de zone, respectiv indivizi, refractari la procesul de modernizare in spatiul romanesc. Pe de o parte, zona nationalista, care, asa cum se vede limpede, si-a pierdut din vlaga de la-nceputul lui ’90 si, pe de alta parte, o zona refractara prin ea insasi. Problema agricola, de exemplu. Cum se va moderniza agricultura romaneasca? "Cred ca inca nu avem o solutie la asta si problema pentru noi este stringenta, pentru ca foarte mare parte din populatia tarii continua sa traiasca inca la tara. Noi toti, cum se spunea odinioara, suntem la prima sau la a doua generatie, din opinca." Insa, spune Patapievici, modernizarea acestei zone nu trebuie realizata in mod brutal. "Ar fi pacat ca populatia de la sate sa fie una de "sacrificiu"." Asadar, refractarii sunt de doua tipuri: cei care se opun in mod constient modernizarii sau globalizarii, exemplu nationalistii, dar sunt si cei care structural sunt refractari, pentru ca pentru ei trebuie rezolvata problema discernamantului: la ce renuntam si ce pastram?
OCCIDENTALIZARE VS MODERNIZARE
Da si nu. Modernizarea inseamna occidentalizare intr-un prim moment. Pentru ca s-a nascut in Occident. Intr-o zona relativ restransa a lui. Apoi, in momentul doi, nu mai inseamna. De ce? "Pentru ca modernizarea este un sistem universal care si-a pierdut legatura cu originile lui, de indata ce s-a autonomizat: capitalismul, statul de drept, spiritul stiintific, toate astea sunt perfect autonomizate. Exemplul standard este nasterea stiintei moderne a naturii. Apare in nordul Italiei prin Galileo Galilei, apoi in Franta lui Descartes si in Anglia lui Newton. Fiecare reprezentant cu varianta lui. Pentru noi, astazi, stiinta moderna se face la fel si la Tokyo, si la Washington, si la Bucuresti. Nu mai e in nici un fel determinata de origini. Capitalismul mai e legat de etica protestanta a muncii?! S-a uitat de mult…" Oriunde-n lume capitalismul se face la fel, bineinteles, cu diferite nuante. Teza pe care o propune autorul e urmatoarea: ca modernitatea este un dispozitiv universal. Indiferent cine-a inventat-o initial, ea poate fi aplicata cu succes in orice parte a lumii, cu conditia de a respecta anumite principii.
"DILEMA" ELITEI "Stii care-i paradoxul cu mine? Mi s-a lipit eticheta de elitist pentru ca am facut elogiul elitei. Insa nimeni n-a fost atent cum am definit elita. Pentru mine, elita este orice om care isi realizeaza propria lui excelenta. Deci elita este de gasit oriunde vezi omul care-si face treaba bine. E, de fapt, elogiul, nu al elitismului, care-i o ideologie, ci al lucrului bine facut. Asta am vrut sa spun cand am zis: "De elite au nevoie romanii!"" Patapievici despre elita CA-N DRAGOSTE "Trebuie sa te acomodezi cu o oferta foarte mare de inovatii. Intrebarea e: "Daca aleg cutare inovatie, stiu ce castig. Dar ce pierd?". De asta e nevoie de discernamant. E ca-n cazul urmator: sunt indragostit de fata A, imi place foarte mult fata B, dar sunt si casatorit. Am deci o problema. Daca adopt principiile traditionale ale moralei, optiunea e simpla. Imi pun pofta-n cui in privinta fetei care doar imi place, renunt la fata de care sunt indragostit si adopt legea fidelitatii in casnicie" Patapievici despre decizii MORTU’ DIN DEBARA "De-ndata ce comunismul a intrerupt procesul modernizarii inceput in stilul pasoptistilor, ne-am trezit ca avem o modernizare esuata. A-nceput atunci alt soi de modernizare, "cu forta". Deci noi avem asa: o modernizare care este cea de-acum, in Occident si-n Statele Unite ale Americii; avem conflictul intre globalizarea sustinuta de americani si perspectiva europeana, mai retrasa; avem mortul din debara, care este mostenirea comunista. Avem deci o modernizare intrerupta. E foarte complexa situatia noastra" Patapievici despre modernizare "CENTRUL" UE "Centrul e definit in functie de purtatorul modernitatii. Pentru noi, Uniunea Europeana e interesanta din doua motive: politic, tine de istoria noastra cu fosta Uniune Sovietica si asa mai departe. Deci vrem sa scapam de urmarile acestui trecut nefast. Un alt centru este in Statele Unite. Si altul este tipul de capitalism care se face in zona Pacificului, in Japonia, Coreea de Sud, China si tarile din zona aceea. Sunt cel putin trei centre de modernizare azi. Iar noi alegem sa ne raportam la Europa" Patapievici despre "integrare"