Fratilor, am vazut reportajul suprem. Si nu oriunde, ci la OTV, in cadrul unui incredibil jurnal, intitulat nici mai mult, nici mai putin decit "Adevaratele stiri". Cum ar veni la ailalti privim "falsele stiri", dar la televiziunea de apartament a lui Diaconescu stirile sint pe bune si fara misto. Asadar, intr-o duminica seara, pe muzica unei manele dedicate lui Nutu Camataru, am privit halucinat valuri de pelicula despre agresarea dnei Mimi Camatareasa. De fapt, fusesera agresate doar geamurile casei in care locuia mama domnilor Sile si Nutu Camataru. Un gest reprobabil, desigur, dar aici era vorba de istoria integrala a crimei organizate a spargatorilor de geamuri. Si cum orice reportaj serios are si martori, surse cum ar veni, iata ca-mi umple ecranul un domn vecin, imblanit intr-un Alain Delon, care zicea cam asa: "Noi ne stim de-o viata si pe strada asta, ca vecini, ne-am dusmanit mereu. Dar cu toate astea ne-am avut bine".

Imediat vine rindul unei doamne, vecina gard-in-gard cu doamna Mimi, care ma duce-n pragul lacrimilor: "Nutu m-a ajutat cu copilul cind a fost bolnav, mi-a dat gresie si faianta ce i-a ramas lui de la casa, burlanele astea care le vedeti tot Nutu mi le-a dat, ca i-a ramas lui...". M-am surprins plingind ca un copil, va spun sincer! Atita suferinta si atita solidaritate pe o singura strada? Incredibil! De-abia dupa vreun sfert de ora, pe ecran au mijit stirile cu iz politic, m-am mai linistit si au inceput sa mi se usuce lacrimile de compasiune. La urma-urmei, ce e mai important pe lumea asta: suferinta unei mame ai carei copii zac in puscarie faca nici o vina sau un nenorocit de acord semnat de prim-ministru cu FMI? Pai, nu?