Andresan,sex cu un politician

Laura Andresan tocmai a terminat lucrul la cartea sa si, in exclusivitate pentru revista Story, a dat celor interesati posibilitatea de a vedea o parte din ceea ce a scris. In cele ce urmeaza veti citi extrase din povestea Laurei, personajul din cartea "Barbatii la feminin".

'Laura vazuta de mine... a dat piept cu necunoscutul unui oras mare, dar in mintea ei totul parea atat de simplu de realizat, cata vreme se bucura de sprijinul unui barbat influent din sfera clasei politice a vremii, asa-numitul "tata adoptiv". Personaj schimbator care a sustinut-o inca de la inceputul carierei jurnalistice in orasul sau natal, in urma cu aproximativ trei ani, cand Laura a semnat primul ei material de presa intr-un cotidian local. Acelasi "tata adoptiv" a fost si primul ei iubit, caruia fetita i-a daruit copilaria ei. (...) Pentru acest tata adoptiv - o fiinta atat de draga inimii ei -, se hotaraste, imediat ce implineste 19 ani, sa-si abandoneze familia si locul de bastina, preferand sa lase in urma siguranta zilei pentru a-si implini multele sale vise.

"TATAL ADOPTIV"

(...) A trecut un an de cand tanara provinciala a dat piept cu tumultuoasa viata a Capitalei, iar succesul visat inca e departe. Cu toate acestea, nu cunoaste foamea, fiind ajutata de "iubitul ei tata" sa se integreze in societate. Lucreaza la un ziar, pe un salariu destul de bun, locuieste intr-un apartament inchiriat, impreuna cu o prietena, dar increderea in acest "parinte si iubit de ocazie" pare sa-i dispara o data ce zilele se scurg spre maturitate, iar fetita realizeaza ca majoritatea promisiunilor lui raman doar atat, promisiuni.

(...) Cred ca nu-mi ramane decat sa ma multumesc cu noile mele achizitii vestimentare, care, in ultima luna, le-au intrecut pe ale colegei mele de apartament. Aseara chiar am primit un telefon de la un prieten al ei. Ioana m-a avertizat ca este un laudaros, atat in privinta dotarii masculine, cat si a potentei financiare.

AVENTURI PE BANI

Cand am aflat ca e politician, am inteles si lauda de sine. O distinsa fata a partidului de guvernamant, trecut de 30 ani si al carui "ideal" este ca, pana la 40 de ani, sa-si construiasca un palmares cu fetele bine dotate si la fel de cotate ale micutului nostru Paris, Bucuresti.
Dupa o zi plina de certuri prin redactie, sper sa am macar o dupa-amiaza linistita. Poate o scot pe Ioana la o terasa in cinstea salariului meu mare (...)

Auzi, Ioana, tu cat de bine il cunosti pe acest domn?

- Destul de bine. Stiu ca lucreaza intr-un minister, este politician si ii plac aventurile.

Sa inteleg ca ti-a propus si tie o aventura?

- Laura, gandeste mai profund: am avut o aventura cu el. Pentru Ion, o relatie, sa-i zicem asa, inseamna o intalnire de cateva ore ce se finalizeaza cu o partida sexuala. Si, bineinteles, te mai suna el peste o luna de zile.

Tu ai acceptat asa ceva?

- Sa zicem ca m-am ales cu contravaloarea unui reportaj de-al tau, in dolari. Si, ca sa nu intelegi gresit, iti explic ca asa este Ion. Nu-i plac complicatiile cu sentimentalisme, este mult prea ocupat cu munca, dar, in acelasi timp, vrea sa-i treaca prin pat toate fetele cu picioare lungi si siliconate (...) Mai bine zis, trebuie sa vorbeasca si el cu prietenii a doua zi despre ceva, ca n-or face doar politica.

FARA NAIVITATE!

Peste doua ore, un BMW cu geamurile fumurii ma astepta in fata blocului. Am urcat in masina si l-am salutat pe politicianul de langa mine spunandu-i pe numele intreg. M-am hotarat sa ma imbrac mai vulgar decat o fac de obicei, asa ca mi-am luat o fustita scurta neagra, o bluza mulata pe corp tot neagra, foarte decoltata, o esarfa neagra si, evident, pantofi asortati, cu tocuri foarte inalte. Nu m-am incarcat cu prea multe bijuterii, preferand sa-mi pastrez la gat doar lantisorul cu medalion-cruce, sfintit de parintii mei in biserica unde am fost si botezata. Ion zambeste ca un barbat ce are in fata o pustoaica impresionata de masina lui. Pacat ca nu e asa.

Draga mea Laura, sa stii ca nu sunt surprins deloc. E normal sa ma recunosti. M-ai vazut la televizor, nu?

DISCRETIE

(...) Dupa cateva minute de tacere, politicianul imbracat in costum negru si camasa rosie de langa mine reuseste cu greu sa rosteasca cateva cuvinte.

- Discretie! Vreau discretie! Stii? Eu nu vreau scandaluri!
Asadar, asta e concluzia: sunt deosebita si desteapta, doar pentru ca stiu mai multe lucruri. Inainte de a intra in discutie despre "celelalte fete", ma hotarasc sa sun un prieten care ocupa o functie de conducere intr-un ziar central, lasand sa se inteleaga cu cine ma intretin la telefon. Am discutat despre prieteni comuni sau cunostinte, mentionand intentionat numele Cozmin Gusa, despre ce ne mai fac parintii si, inevitabil, de Constitutie, peste cateva zile avand loc si referendumul. Am stabilit sa ne vedem zilele urmatoare la o barfa. Conversatia mea l-a incomodat pe politicianul de la volan. A inceput sa transpire tot mai mult si sa respire profund. Incerc sa par cat mai degajata si naturala (...)

CUIBUSOR DE NEBUNII

Am ajuns, frumoaso. Haide sa urcam...

- De ce?

Pai, de ce am venit pana aici?

Cu toate ca stiam de ce am ajuns la acest apartament discret, prefer sa joc rolul fetei ingenue, pentru a nu-i lasa politicianului impresia ca totul i se cuvine si ca, in special, poate sa obtina ce vrea si cand vrea, destul de usor.
- Tu ai venit, deoarece tu ai condus.

Sa inteleg ca nu vrei sa urci?

- OK, urcam, dar o sa bem ceva. Si atat!

Doar atat?

- Imi pare rau, dar eu nu ma gandesc la nimic mai mult.

De ce, draga mea, caci eu te vreau, si nu am timp de pierdut.

Incerc sa-mi pastrez calmul in fata acestei replici.

- Scuza-ma, dar cred ca este o neintelegere. Sau, mai simplu spus, eu nu te vreau, ca sa vorbim aceeasi limba. Poate nu conteaza ce vreau eu?

Evident, conteaza, dar te asigur ca nu o sa regreti.

- Sa inteleg ca am in fata un armasar?

Daca nu sunt armasar, o sa fii rasplatita.

- Adica?

Eu sunt constient, draga mea, ca timpul tau costa bani.

PRETUL

(...) Un gand ma apasa, insa: valoarea, suma cu care rasplateste onorabilul politician chinul unei femei.

- Cat am de castigat?

Spune tu, draga mea.

Interesant. Prin valoarea pe care o stabilesc, aprob, de fapt, sa-mi vand trupul. Ma intereseaza sa stiu de la el.
- Astept o propunere...

Eu iti ofer 200-300 de euro (...)

- Mi-ai spus ca sunt deosebita de celelalte fete, prin urmare sunt si mai scumpa.

Normal ca esti mai scumpa, doar ti-am oferit mai mult.

- Nu sunt cea mai frumoasa.

Esti tu, ai un nume, ai o ocupatie respectata, esti desteapta.

(...) Totul se rezuma la cateva milioane de lei, negociate rapid. Normal, politicienii sunt ocupati! Ma doare faptul ca celelalte fete accepta pe sume mai mici. (...)
- Cred ca ar fi cazul sa ma duci acasa.

De ce te-ai suparat, draga mea?

- Nu sunt suparata, doar te refuz. Banii tai nu ma intereseaza.
Cred ca ar trebui sa-i intorc moneda putin.
- Mai bine zis, inca nu-ti permiti financiar dragostea mea, sunt mai scumpa decat ai crezut tu. Iar ca barbat ma lasi rece.
(...) Ajungem in sfarsit in fata blocului meu. Cobor fara o strangere de mana, fara un salut.

Laura, asteapta, astia sunt pentru tine, pentru deranjul tau.

Tine in mana un teanc de hartii de 500.000 lei.
- Nu, nu e nevoie.

Insist sa-i iei.

- Si eu insist sa-i pastrezi.
In clipa urmatoare, imi smulge geanta si imi vara banii inauntru.
- Vad ca-ti plac gentile Dior, o sa-ti fac una cadou.

Multumesc mult, o astept.

TAXA PE OBOSEALA

Am urcat in lift si am numarat banii. Patru milioane de lei. Intr-un fel, imi pare rau ca nu i-am trantit in fata si am acceptat astfel sa ma cumpere. Sa-mi cumpere timpul. Dar, peste toate, si oboseala mea trebuie platita de catre astfel de oameni, desi sunt convinsa ca acum, daca m-a platit, imbecilul asta se simte mai bine. Poate e chiar convins ca o sa-mi stabileasca peste cateva zile un pret. Si el va fi invingator! Va ajunge acolo unde vrea, sa transpire cateva minute deasupra mea.>>

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe