Drogurile nu sint (doar) un flagel al timpurilor moderne. Nici macar in Romania. Se poate vorbi chiar despre o traditie a drogurilor la romani. O demonstreaza si un studiu al lui Andrei Oisteanu, aparut in cartea "Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca".

Drogurile au o foarte veche traditie in Romania. "Studiile care au in prim-plan utilizarea de substante halucinogene au fost tabuizate nu numai in comunism, ci si in Occident. In comunism, reticentele sint de la sine intelese; in Occident, traditia drogurilor nu a fost studiata prea mult din cauza faptului ca acolo drogul e considerat unul dintre flagelurile contemporane", spune Andrei Oisteanu.

Razboiul narcoticelor: Zalmoxis vs Dionysos

In antichitate, drogurile nu se foloseau in scop hedonist, adica pentru a provoca placere. Ele erau folosite in scopuri magico-ritualo-religioase. "Utilizarea drogurilor nu era o practica specifica traco-getilor, ci intregii zone euro-asiatice", opineaza Andrei Oisteanu. Canabisul era narcoticul tipic, dar nu singurul. Grupate pe categorii, drogurile sint, pentru vremurile antice, de doua feluri. La nord sint consumate "narcoticele de tip Zalmoxis", fumigene (adica, inhalate prin fum), iar in sud sint dezlantuite betiile de tip dionisiac, bahic. Betia de tip dionisiac are la baza consumul de vin, produs din vita-de-vie salbatica amestecata cu iedera. Narcoticele "fumigene" apartineau unui ritual de initiere, elitist-ascetic, spiritualizat, oficiat de preoti si permis numai barbatilor, in vreme ce betiile dionisiace erau parte a unui ritual orgiastic popular, "democratic", la care aveau acces si barbatii si femeile. Decizia lui Deceneu, mare preot zalmoxian in vremea lui Burebista, de a taia vita-de-vie, avea motivatii religioase, anti-dionisiace.

Delirul colectiv

Consumul de droguri in forme antice s-a prelungit pina in Evul Mediu. Atunci insa mai apare, in Tarile Romane, si o forma populara de narcotizare. Ioan Petru Culianu vorbeste despre forme involuntare de narcotizare, care duc la "delir colectiv". In acele vremuri, piinea cea de toate zilele era facuta din secara. Or, citeodata, spicul de secara era parazitat de o ciuperca halucinogena (cornu-secarei), care continea LSD, unul dintre cele mai puternice droguri psihedelice. Tot din secara si tot in acele vremuri se producea, la scara larga, si secarica, un rachiu care (cind secara era infestata) provoca si el narcotizari colective. Pe masura ce se urca in timp spre prezent, traditia consumului de droguri la romani sufera o mutatie spectaculoasa: narcoticele incep sa fie din ce in ce mai des folosite in scopuri hedoniste, in vreme ce functia magico-rituala si mistico-religioasa a consumului de droguri se atrofiaza.

Betia alba

Citeste si:

Incepind cu secolele XVIII si XIX, consumul de droguri devine in buna masura elitist. Hasisul si opiul (afionul) costa. Ciubucele - obiecte de lux, incrustate cu pietre pretioase si tinute intr-o camera speciala - costa si ele, ca si ciubucciul, special platit ca sa le pregateasca. Prin fanarioti, drogurile ajung si in zona civilizatiei urbane romanesti. Apoi ele patrund in mediul literaturii culte, fiind atestate la Daniil Scavinschi ("cel trist si mic"), Alexandru Odobescu (care moare din cauza unei supradoze de morfina), Alexandru Macedonski etc.

Comunismul nu inseamna incetarea totala a consumului de droguri. Miscarea hippie are ecouri, chiar daca nu foarte spectaculoase, si in Europa de est. Drogurile sint aduse de tineri occidentali, care descopera in Romania o "Indie mai apropiata". Tinerii hippies din Moscova, aveau in Uzbekistan sau Kazahstan ample rezervoare de canabis. De asemenea, in timpul comunismului romanesc, la marginea oraselor sint sadite seminte de canabis. "Utilizarea narcoticelor in comunismul romanesc ramine o tema de studiat", spune profesorul Oisteanu.

Exotisme

Tiriac e un nume care vine, probabil, de la cuvintul "tiriac". Un cuvint care, la rindul lui, provine din limba turca, unde "tiriaki" insemna "consumator de opiu".

"Chef" nu insemna la origine petrecere care se lasa cu multa bautura, ci era chiar denumirea hasisului. "Kieff denumea initial narcoticul si ulterior narcoza", sustine Andrei Oisteanu. Termenul "ciubuc" vine de la bacsisul dat ca recompensa celor care preparau ciubucele umplute cu tutun si hasis.

LSD, obtinut prin sinteza de chimistul A. Hoffmann, e numele unui faimos halucinogen la care se refera un nu mai putin celebru slagar al trupei Beatles: "Lucy in the Sky with Diamonds". Ecouri ale acestui titlu par a se regasi si in titlul volumului de debut al grupului de scriitori optzecisti, din care face parte si Mircea Cartarescu, intitulat "Aer cu diamante".