1,7 miliarde de lei este suma pe care Ministerul Culturii si Cultelor a alocat-o din bani publici, in anul 2004, pentru subventionarea unei singure carti, dintr-un buget total destinat subventionarii a circa 700 de titluri ce s-a ridicat la putin peste 20 miliarde de lei. Aceasta suma este cea mai mare alocata de stat unui volum in ultima vreme, in conditiile in care, de regula, la sesiunile de finantare ale ministerului, o carte primeste, in medie, doar 25 de milioane de lei. Beneficiarii subventiei-record sunt Editura Enciclopedica si Academia Romana, care au colaborat pentru editarea primului volum din manuscrisele eminesciene, facsimilate acum prin intermediul noilor tehnici digitale si puse la dispozitia publicului.

La inceputul acestui an, in cateva librarii a fost pus in vanzare volumul, la un pret de 1.823.000 lei, iar sambata, la ora 11, el va fi lansat cu ocazia implinirii a 155 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, in sala de expozitii a Academiei Romane. Cartea, editata in conditii luxoase, contine reproduceri ale primului dintre celebrele caiete continand manuscrisele lui Mihai Eminescu si face parte dintr-un proiect amplu ce ar trebui sa cuprinda in total 23 de volume. Ea a fost tiparita la Tipografia Monitorul Oficial si este coordonata de Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, acesta fiind si autorul studiului introductiv. Cele 916 pagini ale cartii, format mare (25 x 35,5 cm), contin toate paginile primului caiet eminescian (inclusiv cele nescrise), cuprinzand scrieri din perioada ieseana (1866 - 1878), dar si doua portrete ale poetului, un fragment din volumul lui Constantin Noica, "Introducere in miracolul eminescian", iar la final notele directorului Bibliotecii Academiei, Gabriel Strempel, si planul editorial al celor 23 de volume realizat de Gabriela Dumitrescu, sefa directiei Manuscrise, carte rara a aceleiasi biblioteci.

Scanarea manuscriselor s-a facut la Biblioteca Academiei Romane, cu un scanner ultraperformant, destinat tocmai copierii cartilor vechi, dispozitiv obtinut in anul 2000, de ministrul de atunci al Culturii, Ion Caramitru. Imaginile digitale rezultate in urma scanarii, depozitate in bazele de date ale Bibliotecii Academiei, au fost supuse unui tratament special de catre echipa de graficieni care a lucrat la carte, condusa de Mircia Dumitrescu. Pastrandu-se exact nuantele diverselor cerneluri folosite de Eminescu, a fost curatata imaginea de petele existente pe hartia originala si, de asemenea, a fost eliminata patina acesteia.

Citeste si:

Astfel, facsimilele din carte, desi pastreaza un text identic cu originalul, sunt toate imprimate pe o hartie uniforma, fara diferente de nuanta. Rezultatul acestei intreprinderi il constituie, dupa cum spuneam, cea mai costisitoare carte pentru bugetul din ultimul timp al Ministerului Culturii. Dupa ce comisia de subventionare aprobase in luna august suma de 1 miliard de lei la prima sesiune de subventii, spre sfarsitul anului, in urma unei noi sedinte a comisiei, volumul continand manuscrisele eminesciene a mai primit o suplimentare de 700 de milioane de lei, ce nu a mai fost facuta publica. Suma totala primita ca subventie, 1,7 miliarde de lei, a acoperit exclusiv costurile tipografice pentru cele 750 de exemplare, cat constituie tirajul cartii, dupa cum reiese din documentele existente la MCC. Conform directorului editurii Enciclopedice, Marcel Popa, costurile tipografice au fost atat de ridicate pentru ca a fost preferata o hartie speciala, din import, rezistenta in timp.

Desi costurile de tipar au fost cele mai mari, si celelalte cheltuieli implicate in editarea cartii au fost pe masura, costurile totale de productie ridicandu-se la aproape 2,6 miliarde de lei, ceea ce face ca volumul sa se vanda la un pret prohibitiv pentru majoritatea cumparatorilor de carte. Astfel, numai drepturile de autor s-au ridicat la 260 de milioane de lei, bani ce vor fi incasati, pe masura vanzarii exemplarelor, de catre Biblioteca Academiei (7 la suta din costul de productie al cartii + 30 de exemplare), de coordonatorul lucrarii, Eugen Simion, (3 la suta din costul de productie, adica 77 de milioane de lei, + 5 exemplare) si Academia Romana (65 de exemplare). Alte cheltuieli trecute in fisa economica sunt cele redactionale - 279 de milioane de lei, cheltuieli directe - 80 milioane de lei si cheltuieli de regie (salarii, impozite pe salariu, chirie etc.) - 237 milioane de lei.

Aceste costuri sunt extrem de mari, comparativ cu cele de editare ale cartilor obisnuite, desi, probabil, ele pot fi justificate, data fiind calitatea volumului. In acelasi timp, insa, incasarea unei asemenea sume pentru drepturi de autor de catre Biblioteca Academiei si de catre Eugen Simion (autor al unei introduceri de doar cateva pagini), poate starni nedumerire. Rolul Bibliotecii Academiei este tocmai acela de a-si prezerva tezaurul si a-l populariza, iar pentru acest lucru primeste deja finantare de la stat. Prin urmare, solicitarea unor asemenea drepturi de autor, care umfla pretul cartii la un nivel prohibitiv, nu se justifica. In acelasi timp, dincolo de valoarea ei simbolica, ramane o enigma cui serveste aceasta carte. Specialistii nu o vor folosi, caci vor prefera sa analizeze imaginea exacta, nu prelucrata, existenta in baza de date a Bibliotecii Academiei si, in mod normal, pe site-ul acesteia, iar pentru nespecialisti nu ar fi decat un element decorativ sau de colectie, in biblioteca. Or, 1,7 miliarde de lei de la buget pentru un volum decorativ destinat colectionarilor (care l-ar fi cumparat oricum, si la un pret mai mare), poate parea ceva exagerat.