Mi-am amintit o intelepciune a unei domnisoare de la Pops, rostita parca in emisiunea Mihaelei Tatu: "Va sfatuiesc sa nu puneti la suflet esecurile, sa le luati ca pe un esec". Eu, personal, de cind am aflat sfatul asta genial, am inceput sa tin cont de el. Si, de cind tin cont de el, ma simt mult mai bine. Iar viata mea e mult mai frumoasa si mai putin complicata. Pentru ca iau esecurile ca pe niste esecuri, bucuriile ca pe niste bucurii, taximetristii ca pe niste taximetristi, apa minerala ca pe niste apa minerala, apa plata ca pe niste apa plata, incurcaturile ca pe niste incurcaturi, traficul aglomerat ca pe un trafic aglomerat, pasarile calatoare ca pe niste pasari calatoare, guma de mestecat ca pe o guma de mestecat, masina de spalat ca pe o masina de spalat, meteoritii ca pe niste meteoriti, televizorul ca pe un televizor, telecomanda ca pe o telecomanda si, in fine, pe fetele de la Pops, ca pe niste fete de la Pops.

Pe Prima TV, simbata dimineata, o domnisoara blonda facea ca toti dracii. Tipa la telespectatori, isi punea, furioasa, miinile-n cap, suspina, iar zbiera la telespectatori, iar isi punea, furioasa, miinile-n cap, iar ofta si tot asa, fara oprire. Singura chestie pe care n-o facea, ca sa fie tacimul complet, era sa se tavaleasca pe jos, la propriu, cu spume in coltul gurii. V-ati prins, domnisoara cu pricina era prezentatoare la "0900.901.10 30", iar tipetele ei incercau sa transmita mesaje de genul "M-a urmarit cineva? Eu am incredere in dumneavoastra!!! Dumneavoastra de ce nu aveti incredere... tot in dumneavoastra??! Refuz sa cred ca aruncati sapte milioane pe geam!".

La un moment dat, situatia a devenit de-a dreptul disperata, iar urletele s-au amplificat. Atit am apucat sa aud inainte sa apas butonul "mute": "Nuuu! Nuuu! Nuuuuuu!!! Mai sint cinci secunde! Nuuuuuuuu!". Si as fi ramas cu convingerea ca femeia intrase cu 250 km/h intr-un tir care mergea cu 700 km/h, daca n-as fi stiut ca alta era problema ei. Cum care era problema ei? Se termina concursul si nu sunase nici un telespectator, asta era problema ei. Am mai spus-o si, poftim, o mai spun o data: mi se pare ca viata fetelor de la "0900.90 X0 X0" e absolut inumana.

Pai, ia ginditi-va macar la un singur lucru: ce barbat ar dormi cu blonda de la "0900 90 10 30" altfel decit imbracat, incaltat si gata pregatit s-o stearga in momentul in care tipa viseaza ca e la serviciu si incepe sa zbiere, in somn, ca apucata de streche? Nici unul, nene. Mie asta nu mi se pare o viata de om. A, daca le-ar pune sefii lor sa vorbeasca prin semne si sa dea banii aia in liniste, de-abia atunci ar fi coada de pretendenti la usa acestor nefericite victime ale societatii...