Mai țineți minte celebra lovitură dată de Antena 1 cu filmele indiene. O mișcare neașteptată, care a atins binișor, la acel moment, piața media. Bineințeles că n-a durat mult și celelalte televiziuni care au cumpărat apoi kilograme de producții hollywoodiene s-au trezit cu ele pe stoc. Mania nostalgică "Raj Kapoor" a fost chiar un motiv de campanie electorală a deputatului Raj Tunaru a cărei idee, timpită evident, s-a construit totuși pe această revenire in percepția publică a lanțului amintirilor indiene. Cred insă că, după ce balonul cu indian movies s-a spart, a rămas o dispoziție concurențială in politica de achiziții a televiziunilor, care s-au orientat pe ideea exploatării cu prețuri minime și efect maxim a dorinței romanilor de a-și vedea la televizor actorii preferați din vremurile tinereții.

Mai nou, am aflat că Sergiu Nicolaescu vrea să-l upgradeze pe comisarul Moldovan și să-l aducă din nou pe ecrane alături de Dinică și Jean Constantin, pardon, Paraipan și Limbă. Fără să am datele de audiență, pot paria că Dallas-ul difuzat de PRO TV miercuri seară a făcut ceva rating. Pe la ora 18.00, eram la o spălătorie de mașini și toți băieții și fetele acelea, destul de tinerei altminteri, erau surescitați de emoția reintilnirii de la ora 20.00 cu JR, Sue Ellen și Bobby. Vă spun sincer că mai mult de un sfert de oră n-am putut privi. Mi-a amintit mai degrabă de Ceaușescu, care făcea pe dracu-n patru pe la ședințele C.C.-ului pentru a ajunge seara la Dallas. Probabil că următoarea lovitură va fi serialul Kojak. Dar și ăsta i-a plăcut lui Ceașcă. Eu aș prefera "Ambulanța", "Birzo pomoșt", serialul ăla cehesc, un "Spital de urgență" cu cadre lente și emoții adinci.