Evident, televiziunile isi concep programele in functie de ritmul, bioritmul si aritmia postmoderna a existentei umane. Prime time, oaza catre care dau din coate bezmetici toti moderatorii, realizatorii sau prezentatorii emisiunilor tv, s-a conturat dupa ce atente observari au dus la concluzia ca pe la ora aceea sta tot norodul tolanit pe canapea. Ochii obositi si plictisiti de imaginile vietii reale se holbeaza catre micul si fascinantul ecran cam intre 7 si 9 seara. Trufandalele audiovizualului sint asezate pe platoul de sticla taman la ora de masa. E momentul cel mai bun pentru a fi devorate cu coaja de generice cu tot. Si tot atunci este cel mai norocos interval pentru spoturile de reclama. Daca privirile natiei stau lipite de ecranele din case, e clar ca reclamele transmise atunci vor atinge in moalele poftei de cumparare mase largi de privitori.

Musai!

Pornim, asadar, de la premisa, incredibil de corecta, ca televiziunile isi construiesc programele in functie de orarul celor care le cumpara. Nici reclamele nu se bulucesc cum vor ele, dupa pofta celor care vor sa-si prezinte cit mai bine, mai insistent, mai obsedant produsele pe care le au de vinzare. Consiliul National al Audiovizualului a impus cu strictete niste reglementari ce tin seama, chipurile, tot de protectia consumatorului.

Citeste si:

Viata cea adevarata

Si totusi, la o privire onesta asupra vietii noastre, in care concubinajul cu televizorul a atins profunzimi cvasiperverse, vom constata ca de cele mai multe ori noi ne construim orarul, ziua, viata, in functie de programul televizorului. Nu numai ca ne scrintim rotile de la masina alergind sa prindem meciul sau episodul cel nou din „Totul despre sex", dar am cladit stereotipii ale banalei noastre existente in functie de modul in care emisiunile care ne plac sint feliate de insertii de reclama. Ce poti sa faci intr-o pauza de publicitate? Sa dai un telefon scurt. Sa dai o fuga pina la baie. Sa scoti din dulap si sa-ti pui pijamaua. Sa faci un ceai - mmm… doar daca e instant. Sa tragi zece fumuri dintr-o tigara, la bucatarie. Sa-ti iei o bere si-un triunghi de brinza… Uneori, publicitatea te calca pe nervi. De parca ar exista un spiridus al televiziunilor, toate canalele se inteleg sa-si transmita reclamele fix la aceleasi ore. Oricit de tare ai zapaci butoanele telecomenzii, n-ai sa gasesti decit clipuri pentru produse care de care mai apetisant si mincinos prezentate.

Alteori, iti sare mustarul cind vezi ca aceeasi reclama se repeta insuportabil de des. Dar, de cele mai multe ori, pauza de publicitate iti prinde bine. Iti mai tragi sufletul din cite-un scandal care inspumeaza talk show-ul de la care nu-ti poti desprinde urechile si ochii. Te duci sa-ti iei un pachet nou de servetele, fiindca ai fleoscait deja unul plingind dupa Luis Fernando care-a parasit-o pe Marimar. Ai timp sa te speli pe dinti, ca sa poti aluneca apoi din film direct in somn. Ai timp sa te gindesti ca televiziunea nu e decit o iluzie. Alaturi de tine, in pat, fiinta care reprezinta viata cea adevarata sforaie si-a adormit de mult.