Mi-a raspuns la toate intrebarile. Mai mult, cele 15 minute promise la inceput s-au transformat in trei sferturi de ora. Si batrinul Phil inca mai avea chef de vorba.

Phil, de ce ti-ai intitulat turneul The First Final Farewell Tour? (Primul turneu final de ramas bun)

E o mostra de umor englezesc bolnav. A vrut sa fie o poanta. Adevarul e ca este ultimul meu turneu si pentru ca mi s-a parut prea sumbru sa-i zic Turneul de ramas bun, am mai indulcit putin si i-am spus Primul turneu de ramas bun. Este insa chiar ultimul meu turneu. Nu ma pensionez, nu incetez sa cint, voi continua concertele, dar nu voi mai pleca de acasa cu lunile. Am facut asta toata viata si e timpul sa ma potolesc. Am copii mici, care vor merge in curind la scoala si vreau sa fac lucrurile pe care orice tata normal le face. Sint momente cu care nu te mai intilnesti. Imi pare extrem de rau ca nu am fost mai aproape de copiii mei mai mari, care acum sint adulti si nu vreau sa repet aceeasi greseala. Asa ca i-am spus managerului meu: Daca tot o fac pentru ultima data, atunci hai sa mergem in locuri pe unde n-am mai umblat. Acum vin pentru prima oara in tarile din Europa de Est, unde din cauza conditiilor politice din istoria relativ recenta nu am putut concerta.

Stii ceva despre Romania?

Nu foarte multe, doar ce am mai vazut pe la televizor.

Dar despre muzica romaneasca?

Sigur ca da. Am ascultat un cor religios bulgaresc, un cor de femei.

Corul bulgaresc nu e din Romania.

Cum? Corul bulgaresc nu e din Romania? Ha-ha-ha. Am facut-o lata! Nu, nu stiu nimic despre muzica romaneasca. Dar, ca sa ma revansez, daca imi aduceti niste CD-uri, promit sa le ascult. Am sa-mi fac temele mai bine data viitoare.

Am facut bine ca am plecat de la Genesis? Da. Regret? Uneori

Ai parasit Genesis dupa 26 de ani de dragoste fidela. A fost o decizie corecta?

Am cintat ani buni atit cu Genesis, cit si singur. Prinsesem gustul unei cariere solo, aveam o multime de proiecte si am decis ca nu mai pot face compromisuri. Cintasem deja destul cu Genesis. Am avut si motive personale. M-am indragostit de o elvetianca si m-am mutat la Geneva. Nu aveam timp de trupa. Desigur ca este un mare gol in viata mea, dar am incercat sa umplu acel gol cu proiecte noi, cu lucruri pe care nu le mai facusem pina atunci, sa compun muzica de film, de exemplu. A fost decizia corecta? Da. Regret? Uneori. Am ramas insa buni prieteni si colaboram in continuare.

Astept, dar nu cu sufletul la gura

Unii dintre colegii tai, artisti britanici, au fost innobilati de regina. Esti gata sa devii Sir Phil Collins?

Sigur ca, daca s-ar intimpla, ar fi frumos. Am colaborat mult cu printul Charles, am cintat la manifestarile de caritate organizate de el. S-a si pomenit de altfel despre asta. Astept sa fiu facut Sir, dar nu cu sufletul la gura. Nu sint un tip ambitios.

Si, oricum, ti-ai luat portia de succes.

Absolut. Cind am lansat Both Sides, pe care-l consider cel mai bun disc al meu, si am vazut ca nu se bucura de succesul pe care-l asteptam, am realizat ca totul pe lume e trecator. Muzica se schimbase, eu ma schimbasem. M-am gindit ca acolo se termina cariera mea si, ca sa fiu sincer, eram impacat cu situatia. Dar nu a fost sa fie asa. Am inceput sa lucrez cu Disney si am luat un Oscar, am luat Premiul Grammy si Globul de Aur. Era un nou inceput. Iar cariera mea continua si azi sa creasca. Sint constient de faptul ca sint un tip extrem de norocos. Muncesc mult, e adevarat, dar fac muzica din pasiune, asa ca nu pot socoti munca un chin.

Tobele sint casa mea

Cum ai ajuns din simplu tobosar, cum spui tu, cel mai mare vocalist?

Nu e chiar asa, esti tu draguta. A fost un accident. Multe lucruri exceptionale ni se intimpla in viata din intimplare. Peter Gabriel plecase si noi cautam un vocalist. Am tot incercat cu diversi tipi, dar nici unul nu parea potrivit. Si atunci am inceput sa cintam noi, am trecut cu totii pe la microfon si, nici acum nu stiu cum, s-a decis ca eu sa fiu vocalistul trupei. Daca era dupa mine, as fi ramas in spatele tobelor. Mi-a fost greu mai ales la concerte. Sa cinti e o chestie, dar sa cinti in fata a mii de oameni e cu totul altceva. M-am trezit deodata singur, fara tobele mele. Nici acum nu m-am obisnuit.

Citeste si:

Inteleg ca nu te consideri cintaret, ci tobosar.

Eu sint tobosar. Tobele sint casa mea. Uneori mai plec in vizita prin alte locuri, cum ar fi, de exemplu, pe scena, la microfon, in lumina reflectoarelor. Dar ma intorc mereu acasa, la tobele mele. Incep si termin concertele in spatele tobelor. Acolo ma simt in siguranta.

Cum te-ai descrie?

(chicoteste) Scund. Pe bune, acum. Incerc sa fac totul cit pot eu de bine. Nu ma pretind profesionist, dar incerc, in tot ce fac, sa dau totul din mine. Asa procedez eu si asta astept si de la ceilalti.

Ai regrete?

Nu am regrete majore. Pe plan profesional, pot spune cu mina pe inima ca nu am nici un regret. Pe plan personal, insa, e alta poveste. As fi vrut ca intelepciunea de acum sa o fi avut la tinerete. Imi pare rau ca tatal meu a murit, iar eu nu am apucat sa petrec mai mult timp cu el. Din fericire, mama e in viata si o vizitez cit pot de des. Imi pare rau ca nu am fost mai mult aproape de copiii mei din primele casatorii. Ma gindesc ca poate divorturile mele i-au afectat pe copii. Am o fata de 33 de ani, un baiat de 29, o alta fata de 16 ani si doi baieti mici, unul de 4 ani si jumatate si altul de noua luni. Cu totii sint fantastici. Imi reprosez insa ca nu am stat prea mult pe linga ei. Lucruri de genul asta. Dar cred in soarta si stiu ca, pe orice ruta ocolitoare ai lua-o, ceea ce trebuie sa ti se intimple in viata ti se va intimpla cu siguranta.

Phil catre Dumnezeu: Poti sa ne scoti din porcaria asta?

Unde ti-ar placea sa-ti petreci ultimii ani?

Locuiesc in Elvetia si-mi place foarte mult. E un loc linistit si pasnic. Oamenii sint amabili unii cu ceilalti si, spre deosebire de altii, elvetienilor chiar le pasa de semenii lor.

Ce l-ai intreba pe Dumnezeu?

Lui Dumnezeu? Uau! Sa vedem… se intimpla atitea nenorociri pe lume, razboaie, dezastre naturale, s-au petrecut lucruri infioratoare pe 11 septembrie sau, mai nou, la New Orleans, astfel incit multa lume pune sub semnul intrebarii existenta lui Dumnezeu. Daca ar exista Dumnezeu, n-ar lasa sa se intimple atitea nenorociri. Asa ca eu l-as intreba asa: „Poti sa ne scoti din porcaria asta? As vrea ca Dumnezeu sa fie mai prezent in viata noastra. Eu cred in liberul arbitru si stiu ca dormim asa cum ne-am asternut. Trebuie sa ne asumam greselile facute si sa fim mai toleranti si mai intelegatori.

Cind vor fi de virsta mea, pustii de azi vor asculta muzica mea

Ce diferenta e intre muzica ta si muzica celor tineri?

Principala diferenta e ca muzica mea e mai veche. Eu am 54 de ani si inca mai functionez intr-o industrie tinara. Cred ca atunci cind vor avea virsta mea, pustii de azi vor asculta muzica mea.

Ai tabieturi cind lucrezi?

Nu. Stau pur si simplu in studio si incerc sa creez ceva din nimic. Uneori doar pun mina pe butoane si imi iese ceva extraordinar, alteori, desi am refacut exact acelasi traseu, nu-mi iese nimic. Magia nu se fabrica la comanda. Nu ai garantia faptului ca muzica va face mereu ce vrei tu. Uneori, ca variatie, incerc sa compun in alt stil, dar muzica nu se lasa, pina la urma tot a Phil Collins suna. Unii imi spun: Trebuie sa-ti fie foarte usor sa compui.Nu e usor deloc. Daca uneori imi iese un coltisor de paradis, e pur si simplu un noroc.

Ai vreun mesaj pentru fanii romani?

Va promit un concert pe cinste. Sint sigur ca cei care vor veni la concert vor fi foarte incintati. Ne vedem pe 30 octombrie.

Sunt disponibile la descarcare si cateva fragmente originale din interviu. Phil Collins vorbeste despre revenirea sa atunci cand cariera-i parea sa se apropie de final. Despre momentele de care isi aminteste cu mandrie. Despre Dumnezeu si politica. Dar si despre muzicienii pe care ii apreciaza.