Am iesit la pensie anul trecut, dupa 38 de ani, 11 luni si 8 zile de munca. A fost o decizie brusca si o modalitate nemanierata, domnul Nicolau explicindu-mi ca vrea fete tinere. Nu m-a lasat Viorel Micula sa stau acasa. Si ii sint recunoscatoare pentru asta. Altfel, eram de mult catarata pe pereti. Nu traiesc aici sub nici o presiune de ordin politic. Si e bine pentru ca stiu de unde vin banii. "National, televiziune de sucuri"- multi apeleaza la sintagma asta. Dar investitia aceasta in media este perfect onorabila.

"Vezi ca trag!"

Am permis de portarma si pistol. Trag. Daca trebuie. Nu aveam pistol la data la care am spus public ca il am. M-am trezit cu niste hoti la usa si nu am avut alta solutie decit sa racnesc: "Ba, care esti acolo? Am pistol! Vezi ca trag!" Am voce foarte sonora. Si cind il cert pe fiul meu, intra cartierul in panica.

La citeva zile, intr-o emisiune, am lansat un apel catre raufacatori. I-am rugat sa precizeze, din capul locului, cu ce fel de arma intra, ca sa nu devin din victima calau, avind o arma mai puternica. A inceput nostimada: m-au sunat de la politie, au zis ca nu figurez in evidentele lor cu pistol. Soferul meu, Georgica, mort dupa chestii din astea, a tot insistat apoi sa ne luam pistol. Si ne-am luat. Mie nu imi trebuia neaparat. Eu, daca e sa ma bat, dau zdravan, dau si cu pumnul. Am batut mult la viata mea.

Haine curate! Atit!

Nu sint cocheta. Grija bunicii mele, cu care traiesc si astazi, este sa fiu curata si cu hainele in ordine. In facultate, hainele mele erau mai mult cirpite, dar curate. Nu am fost niciodata pasionata de bijuterii. Am purtat intotdeauna inelul pe care mi l-a daruit mama la 18 ani, facut din bijuteriile parintilor.

Locuinta din lighean

Casa mea are doua camere, in care abia incapem eu, fiul meu, cele doua mite si un acvariu cu citiva pesti. Nu ma mut ca nu am bani. Iar daca ii am, nu ezit sa ii dau. Nu pretuiesc banul si sint infinit mai fericita daca il daruiesc. Stau cu fiul meu, in celebrul cartier Pajura, care tine cit un lighean si-o palma. Apartamentul are doua camere de 42 mp, iar balconul, 10 mp. Lucrurile de valoare din casa sint cartile si o veioza.

Tandreturi in zori

Am o meserie cronofaga, egoista. Din pricina asta nu mi-am intemeiat o familie. Pentru ca o familie inseamna responsabilitati si nu pot sa fac lucrurile pe jumatate. E complicat. Sint o perfectionista, de aceea sint nefericita. Cind duc la capat un lucru, imi dau seama ca putea fi facut si mai bine. La fel se intimpla cu gatitul. Un an si jumatate mi-a trebuit sa stau in fata cu cartea de bucate a Sandei Nicola, sa imi dau seama ca orice mincare romaneasca incepe cu "se ia o ceapa mijlocie, se taie marunt si se caleste usor". Gatesc intre 4.30 si 8.00, cind vin la serviciu. Ma trezeste motanul la 4.30, este momentul lui de tandrete. Nu ma culc mai devreme de unu.

"Nu stiu sa-mi tin gura"

Tot timpul am avut necazuri din cauza firii mele. Nu stiu sa-mi tin gura si nu cunosc formele de ipocrizie care fac bine si duc la succes in viata. Tot timpul am avut relatii tensionate cu sefii. Lipsa de argumente ma turbeaza. Asa cum ma sufoc in fata minciunii. O resping organic. Nu stiu sa fiu sef, le-am spus subalternilor asta. Eventual, un coleg cu mai multa experienta. Sa imi spuna ce porcarie vor sa faca, pentru ca le-am facut pe toate la viata mea si ii pot invata sa le faca ceva mai subtil.

Citeste si:

Echidistanta? O aberatie!

In jurnalism nu exista obiectivitate. Cita vreme decupezi o felie de realitate, este un act subiectiv. Mergem de aici pina in piata, fiecare relateaza astfel. Fara sa vrem sa mintim. Dar fiecare vede altfel. Sa nu fii nedrept, injust, partinitor. Teme-te de asta. Nu putem vorbi de echidistanta. Nu te poti afla la distanta egala fata de tot ce exista pe lume. Nu ai cum, e aberant.

Apa plata saluta pernitele Viva

Cel mai mare viciu este tigara. Caruia ii sacrific orice. Chiar si adevarul. Singura apa plata pe care o beau este Izvorul Minunilor. Culmea este ca nici nu stiam cui apartine, am aflat pe urma. Pernite Viva nu maninc. Nu de alta, dar nu sint mare mincatoare de dulciuri.

Paunescu, Philippide

In extrem de rarele momente in care mai am timp ma intorc la poezie. Stiu ca suna desuet si caraghios, dar sint o cititoare pasionata de poezie. Philippide, Eftimiu sint poeti nespectaculosi, dar imi plac. La fel, Ciocilteu, pe care lumea il stie din administratie si putin din politica. Sa va spun ca imi place si Paunescu? Ma pune lumea la zid cind aude asta, dar nu ma jenez.

"Sint asa, mai prostovanca"

Numai idiotii au principii din care nu ies. Cred despre mine ca sint departe de a fi idioata. Sint asa, mai prostovanca. Atunci cind am incredere desavirsita in oameni.

Vacanta de nevoie

Am avut concediu o singura data in viata. Acum doi ani am aflat, si nu am crezut, ca o excursie in Grecia poate costa 150 de dolari. Am fost nevoita sa ma duc sa vad. Am mai fost intr-o delegatie de jurnalisti, numai ca atunci cind am ajuns la Atena era sa locuim intr-o casa de curve.