Maine este 1 septembrie, ceea ce inseamna ca sezonul estival 2005 s-a cam incheiat. Ca in fiecare an, si in aceasta vara ecranul televizorului a inflorit ca un ghiveci kitsch-os, trupele de domnite agitande la malul marii dandu-mi o senzatie morbida de deja-vu. Nici nu mai conteaza numele, culoarea parului sau numarul cupei de la sutien (ba asta conteaza pentru unii)... In fiecare vara, situatia se repeta obsesiv cu "choo co, choo coo" sau nu! Ce treaba am eu cu "choo coo, choo coo"? Este o bucata dintr-un refren care m-a obsedat toata vara. Cine dracu e in stare sa scrie asa ceva? Si cu ce scop? La final de vara, m-am gandit sa trag o linie, asteptand cu nerabdare sezonul de club...

In timpul sezonului estival, au existat cateva evenimente importante care au legaturi puternice cu starea de fapt din sou-bizz-ul autohton. Prima chestie, care a trecut usor neobservata in tara, a fost scandalul "Payola"! Peste Ocean, adica acolo unde se da tonul in muzica, un procuror incapatanat a luat la puricat casele de discuri si posturile de radio descoperind ca gigantul Sony dadea spaga pentru a-si promova suplimentar artistii.

Urmarind scandalul asta cu maxima atentie, m-am intrebat automat "ce Dumnezeu s-ar intampla daca ar exista si o Payola romaneasca"? Daca americanii isi pacalesc publicul cu jocuri de culise, bagandu-le oamenilor pe gat muzici care mai de care mai tampite, de Romania ce sa mai spunem? Paradoxul e la el acasa, iar artistii care chiar au ceva de spus trebuie sa verifice pe la benzinarii daca albumele lor exista in raft sau nu... Altfel, ei sunt trasi de urechi, fiind acuzati ca nu sunt vandabili. Trist, dar adevarat!

Prapastia dintre realitate si imagine

Cel de-al doilea aspect care mi-a atras atentia tine de prapastia dintre ce ascultam la radio si ce vedem la posturile muzicale de televiziune si cum a aratat vara din punct de vedere concertistic. In timp ce canalele audio-vizuale ne-au tampit cu piese penibile, interpretate de trupe de care n-a auzit nimeni, pe scenele tarii au urcat nume care, in mod normal, nu prea au loc in grilele posturilor de radio cu greutate - un alt subiect care ar trebui dezbatut mai serios, chiar si in emisiuni televizate.

Si aici ajungem la un alt aspect, acuzat de multi artisti romani. Daca incerci sa faci o muzica serioasa, cu mesaj, risti sa primesti raspunsul "imi pare rau, insa nu intri in politica postului". Si uite asa ramai cu ochii in soare si asculti cu un gust amar doar "hiturile" fabricate de aceste politici discutabile, dictate nu de niste entitati divine, ci de niste oameni ca si tine, care nu ezita sa te ia si la misto. Or, din acest punct de vedere, pentru trupe precum Target, Luna Amara, Altar, E.M.I.L, Coma, Implant pentru Refuz sau, de ce nu, Parazitii, C.T.C, Bitza sau Zale, difuzarile la retelele radio sunt un subiect inchis din start.

Ciudat, pentru ca la aceleasi retele poti asculta Linkin Park feat Jay-Z si 50 Cent, deci si Rock, si Hip-Hop. Revenind la vara muzicala, ei bine, in afara de Callatis si Mamaia, se poate spune ca a fost o vara iesita din tiparele comercialului, gratie unor evenimente precum Rock la Mures, Peninsula, Stufstock si FanFest. Pe langa ele, ar mai fi de amintit turneul estival al baietilor de la Vama Veche, un turneu de succes care a umplut pana la refuz teatrele de vara de pe litoral.

Citeste si:

Asa cum spunea si Tudor Chirila, sa strangi sume considerabile din bilete de la un singur concert este o performanta. Iata deci ca la radio si tv e vopsit gardul, iar pe scena, leopardul, formandu-se astfel o prapastie imensa intre valoare si kitsch.

Concertele gratuite dauneaza grav sanatatii

Nu este o reclama la tigari, ci un alt aspect care omoara evolutia artistica din Romania. E adevarat, este bine sa existe tot felul de festivaluri, fie ca e vorba de prune, dude sau alte minunatii, insa, trecand peste ocazia pe care o au unele trupe de a canta in cat mai multe locuri, efectul este devastator. De ce? Pentru ca fanii se obisnuiesc sa vada trupele favorite in cadrul unor evenimente gratuite si astfel, in momentul in care vor fi pusi sa plateasca, indiferent cat, pentru o intalnire cu idolii, vor prefera sa stea la o bere, asteptand urmatoarea aparitie gratuita.

Oare cati fanii sunt dispusi sa plateasca

150.000 de lei (vechi) pentru o ora de play-back? Pentru 90 de minute de Vama Veche, live, au existat mii de doritori! Aici se face diferenta dintre trupele cu impact la public si trupele cu impact doar de imagine. In presa, citesti de nu stiu care "diva" ca ba umbla cu omul de afaceri cutare, ba cu altul, schimbandu-i ca pe ciorapi, ba ca nu stiu ce masina "bengoasa" si-a luat, insa nimeni nu intreaba unde si de cate ori canta acestea?

Pai daca excludem petrecerile private si zilele oraselor, nu prea raman multe locuri unde, evident, sa existe si bilete. De aceea, tinand cont de discutiile avute vara asta cu multe trupe, cred ca ar fi cazul sa se puna de-o revolutie muzicala, astfel incat aceasta buba care ne distruge audio-vizual sa fie sparta o data pentru totdeauna.

Ceea ce se intampla nu tine nici macar de gustul publicului, celebra fraza "ii dam publicului ceea ce vrea" fiind o vrajeala gratuita. Ce bine ca vine toamna... Macar asa se inmultesc ofertele de club. Da, acele locuri in care "choo coo, choo coo" este doar o gluma... proasta!