Pentru Vasile Muraru, rolul lui Napoleon, din documentarul realizat in Romania de canalul american National Geographic, a fost cea mai mare provocare a carierei sale de actor. Admirator al imparatului inca din copilarie, actorul a intrat timp de o saptamana in pielea personajului sau, a trait si a simtit ca acesta si a ajuns sa-l iubeasca. Muraru admite ca, fiind actor de comedie, exista riscul ca unii sa nu-l ia in serios, precizand ca sansa de a interpreta acest personaj a venit din partea echipei americane, care a vazut in el mai mult decat un simplu comic.

EVZ: Cum v-ati documentat pentru acest film si cat timp?

Vasile Muraru: Din scoala generala ma tot documentez (rade). Eu sunt baiat de la tara, din judetul Neamt. Aveam acolo un coleg, al carui unchi era profesor de romana si care il indemna sa citeasca. Am intrat in competitie cu el si am inceput sa citesc tot ce-mi cadea in mana. Asa am descoperit o biografie a lui Napoleon. Pentru film, m-am documentat serios, cam o luna. Am citit, am vazut alte filme despre Napoleon.

Cum e omul Napoleon, in viziunea lui Vasile Muraru?

Cu slabiciuni, ca fiecare om. Iar marea lui slabiciune au fost femeile: mama, Josephine (prima sotie), contesa Walewska (amanta). Si-a iubit foarte mult fiul si soldatii. A fost complexat, insa doar un pic, de aspectul fizic, cand era la scoala de cadeti. A fost influentabil.

O provocare interesanta...?

Da. L-am jucat si pe Stalin, insa nu se compara. A trebuit sa parcurg zeci de stari, sa ma transpun pentru a da credibilitate personajului. Inainte de a turna un cadru ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute. Inainte era undeva sus, pe un piedestal, il priveam cu admiratie, il consideram cea mai impresionanta personalitate. Aceste lucruri sunt inca valabile, doar ca acum m-am apropiat de omul Napoleon, pe care il iubesc foarte mult. Pe de alta parte, mi-e si un pic frica de el. In unele scene, m-am rugat la Napoleon sa ma ierte daca gresesc, daca nu respect intru totul realitatea.

Care a fost cel mai dificil moment la filmari?

Scena primei abdicari, in care trebuia sa ma despart de sotie si de copil. Au vrut sa-mi puna lacrimi false, dar le-am spus ca nu e nevoie. Pur si simplu m-am pus in pielea lui, m-am identificat cu el, am trait ce a trait el atunci. La finalul scenei, toata echipa aplauda. Pana la urma, eu sunt Napoleon, nu?

Dar scena debarcarii in Elba?

Citeste si:

Si aceea a fost o scena care a necesitat o traire speciala. Filmarile au avut loc la Costinesti, pe promontoriu, unde e un curent de aer foarte puternic. Am facut un contact spiritual cu marea, cu vantul, cu zona si m-am transpus in Elba. Eram Napoleon in Elba, singur, abandonat... Nu-mi venea sa cred ca m-au lasat acolo, asteptam sa vina cineva sa ma ia...

Cat despre "stigmatul" comicului... Cat e de dificil, in aceste conditii, sa obtii si alt gen de roluri?

E adevarat, avem o anumita imagine. Dar suntem actori si putem juca si alte roluri. Publicul ramane surprins cand ne vede pe scena, intr-o drama, cand vede ca faci altceva decat ce l-ai obisnuit. In ceea ce ma priveste, pentru obtinerea acestui rol a contat mult decizia partii americane, ei m-au ales. Romanii ar fi spus: e comic, nu e bun pentru asa ceva. Americanii nu au idei preconcepute.

Cat ati castigat pentru acest rol?

Nu e important. As fi jucat si pe gratis, pentru mine a contat enorm sa il interpretez pe Napoleon. Oricum, am fost mult mai bine platit decat castiga majoritatea actorilor romani.

Napoleon

Costuri totale de productie: 300.000 de euro
Productie: compania: Domnino Film (Asphalt Tango, Filantropica etc.)
Decoruri: un cort militar, construit de echipa; o barca din lemn (luata de la nea’ Marian din Costinesti), in genul barcilor de salvare existente pe navele comericale. Initial, s-a mizat pe o barca adusa de la Mangalia, dar rampa de beton de la Costinesti s-a prabusit si nu aveau cum sa o lase la apa.

Total zile de filmare - sase (cinci zile in Bucuresti si una la Costinesti)
Zile de filmare ramase: o zi la Bristol, unde va merge doar Vasile Muraru si operatorul roman. Vor fi filmate doar inserturi cu peisaje specifice.
Urmeaza: Montaj/inregistrarea sonorului (filmul nu s-a inregistrat cu sunet. Pentru veridicitatea intamplarilor, actorii au fost rugati sa vorbeasca, dar in romaneste. Sunetul final va fi integral comentariu din studio)
Vom vedea filmul: septembrie 2006