Mi-ar fi insuficienta o lista intreaga de imprecatii care sa sugereze starea de paroxism in care ma adusese drumul strabatut pana acolo.

Dupa ce m-am invartit o jumatate de ora in zona Trafic Greu, intr-un haos fara seaman, am reusit sa intru in parcarea mall-ului.

Aici constat cu uimire ca locurile de parcare nu sunt numerotate. Rasuflu adanc, imi ascut vederea in cautarea punctelor de reper care sa ma aduca pe calea de intoarcere si purced
catre intrare.

Nimeresc in lift cu inca patru oameni, mai bine nu spun ce fel. Surescitarea e in allegro in momentul in care una dintre "doamne" incepe sa-si dezveleasca dintii in oglinda si sa scoata sunete specifice unei cine copioase. Sunt realmente disperata, strang din buze si ies.