Vocea inconfundabila a Lianei Stanciu a ajuns la radio pentru ca posesoarea a ratat admiterea la Medicina. Disfonia de care Liana Stanciu sufera din nastere s-a transformat astfel dintr-un defect intr-o calitate. La inceputul anilor ’90 multe femei isi fortau timbrul vocal pentru a semana cat de putin cu vocea ragusita a vedetei.

Cum ai inceput sa faci Radio?

Am inceput sa fac Radio dupa ce am ratat admiterea la Medicina, iar mama m-a trimis la serviciu. Era inceputul anilor ’90, cand mai toata lumea voia sa plece din tara si se cautau operatori de Cobol. Cu inca doua colege ne-am dus la testul respectiv, apoi am fost sa bem un suc la Continental. Si acolo se asculta radio Contact. Se tot auzea un domn care spunea ca se cauta tineri cu chef de invatat, cunoscatori de limba engleza sau franceza si, bineinteles, de muzica.

Prietenele mele au sarit imediat si mi-au spus: "Oau, asta e o chestie care ti s-ar potrivi grozav!". Asa ca am fost la Facultatea de Arhitectura, acolo unde se dadea proba. Nu o sa uit toata viata doua lucruri: ca, o data ajunsa acolo, amfiteatrul in care se tinea preselectia era plin de oameni si un domn a intrebat cine vrea sa intre primul. M-am ridicat in picioare ca sa scap o data. Mi se parea un fel de tortura. Si celalalt lucru pe care nu il voi uita este ca am fost intrebata: "Da... asa este vocea dumneavoastra?".

Am spus ca nu... ca sunt un pic racita.Si acum vreo 4 -5 ani Costel, domnul respectiv, care si-a deschis un post de radio pe la Botosani, a spus pe post ca sunt racita de vreo 13 ani.Am trecut testul, apoi a trebuit sa fac o poveste despre o trupa... nu mi-a fost greu. Am iubit muzica de cand ma stiu. Atunci am lasat si scoala, si serviciu, si tot! Eram om de radio (iti dai seama!?).

A INVATAT PE URECHILE ASCULTATORILOR

Cum crezi ca a avansat stilul de radio de atunci pana acum?

Nu as fi vrut sa fiu in pielea celor care ascultau. Eu, la fel ca si cei care au inceput sa faca radio la fel de devreme, am un mare avantaj: am testat talentul sau lipsa acestuia pe urechile unor oameni care nu stiau foarte multe despre radio. Pentru ca pana in ’90 aveam un singur radio care era ca o pendula. Batea la fix, facea ce trebuia, nu existau variatiuni. Pentru ca nu aveau voie. Iar, dupa revolutie, a fost o invazie de posturi de radio.

Unele chiar interesante ca format si toti am invatat pe urechile ascultatorilor, neavizati la vremea aceea. Sunt sigura ca, daca ascultatorii ar fi avut atunci capacitatile si experienta pe care le au acum, probabil ca nu ne-ar fi ascultat asa cum o faceau. La un sondaj facut la vremea respectiva - in care au fost incluse cele doua-trei posturi de radio existente - Contactul era cu vreo 20 de procente deasupra urmatorului clasat. Teoretic nu exista nici un fel de concurenta.

E adevarat ca era postul cu cea mai noua muzica, ca tot ce se canta in afara se canta si la noi. In plus, eram primii care au avut curajul sa difuzeze muzica romaneasca. Nu dintre cele care fusesera ascultate pana atunci - nu vreau sa dau nume. Apoi o sa spuna ca nu vor sa vina la "Trenul vietii" ca m-am luat de ei. E vorba de MB&C, Aztek si apoi tot felul de alte trupe. Compactul a avut forta si curaj sa dea tonul. Si asa s-a intamplat de multe ori. In radio trebuie sa ai curaj si sa stii ca de tine depind foarte multe lucruri.

Ce atuuri ai?

Nu stiu daca am vreun atu. Asta trebuie intrebati ascultatorii. Cred ca am un defect despre care unii spun ca, in timp, a devenit calitate. Am o disfonie din nastere. Nu cred ca as fi o cantareata extraordinara. Decat una gajaita. In orice caz, vocea mea a fost un brand. Sunt multi oameni de radio, colegi de-ai mei, care mi-au spus ca la inceputul anilor ‘90 toate femeile semanau la frazare cu mine. Si la modul de a vorbi. Unele isi fortau chiar si timbrul vocal. Nu-mi dadeam seama la momentul respectiv. Si poate ca nu mi s-ar fi parut o chestie rea. Astazi mi s-ar parea o tampenie sa incerci sa imiti pe una care mai e si defecta!

IESIREA DIN ANONIMAT

Crezi ca experienta acumulata in spatele microfonului te-a ajutat in televiziune?

Radioul mi-a deschis usa catre televiziune. Daca nu eram omul cunoscut de la radio, nu m-ar fi chemat nimeni sa fac ceva. Asa ca, e clar, ceea ce faceam eu pe post a avut o oarecare rezonanta in mintea realizatorilor de programe tv. Pot spune ca a fost o rampa.

Cum ai aterizat in televiziune?

Am fost chemata sa prezint un spectacol in care urmau sa fie invitate doua spanioloaice - eu eram studenta la Litere, studiam engleza-spaniola. Era vorba de Azucar Moreno care veneau pentru prima oara in Romania, pentru prima editie a Valentine’s Day (Ziua indragostitilor). I-am anuntat pe cei de la Prima ca o sa prezint acest spectacol care era transmis in direct la un alt post de televiziune. A fost o intamplare nefericita care m-a scos din anonimat.

Cele doua cantarete veneau din Germania si au ratacit la aeroport un bagaj. Asa ca mai aveau un singur "dat" cu muzica, pe care se aflau doar sase piese. Ele trebuia sa cante 45 de minute, iar melodiile lor nu erau de ajuns. In plus, din cazua bagajului ratacit, au intarziat mai bine de jumatate de ora. Iar eu trebuia sa fac ceva. Nu de alta, dar la 22 fix intram in direct pe Antena 1. Am avut noroc cu cele cateva trupe romanesti care trebuia sa cante dupa ce se temina recitalul Azucar Moreno si transmisia directa.

Citeste si:

Asa ca am luat toate dansatoarele de la toate trupele autohtone care trebuia sa intre pe scena, am cerut niste prajiturele - erau un fel de rulouri de vanzare - le-am pus niste tavi in brate si le-am trimis pe scena. Un DJ a pus niste muzica latino, fetele au inceput sa se miste si am facut un mic concurs - de genul celor facute in tabere. Am chemat vreo 7 - 8 cupluri - aveam de unde, Sala Polivalenta mustea de lume - si i-am pus sa manance prajitura tinuta de partener cu orice altceva decat cu mana si alte astfel de probe.

Toate astea adunate au dat foarte bine pe tv. Au ajuns intr-un filnal si spanioloaicele si mi-au spus din start ca trebuie sa fac intr-un fel sa cante macar o parte dintre melodii de doua ori, ca altfel nu aveau cum sa cante timp de 45 de minute. Zis si facut. Mai tot timpul cat s-a desfasurat spectacolul un domn mai serios a stat nemiscat si mi-a urmarit fiecare miscare.

Normal ca am intrebat cine e si mi s-a raspuns "e sefu’ de la Antena". Dupa ce s-a terminat directul m-a invitat sa vorbim la biroul lui. Am fost, iar rezultatul... cei patru ani pe care i-am petrecut in Antena 1. Nu regret nici o clipa, dar nici decizia de a pleca in 2001 la B1 TV. Daca as fi ramas acolo, as fi fost rezerva permanenta. Aici sunt titular.

COMPROMIS DE SUCCES

"Trenul vietii" este emisiunea care ti se potriveste cel mai bine sau ai prefera altceva?

Emisiunea asta imi place. E o chestie pe care am inventat-o intr-un moment de criza. De abia ma mutasem la Radio Star (actualmente Star FM). In vara aceea trebuia sa plec la mare. Intram pe matinal la B1. Dar, daca plecam la mare, nu era bine pentru radio. Abia pornisem de cateva luni si nu puteam sa lipsesc toata vara. Si, cu seful de programe de atunci, am inventat aceasta emisiune.

"Nasu’" era in vacanta, asa ca aveam nevoie de o chestie pe care sa o facem seara si care sa imi permita sa raman in Bucuresti. A fost un fel de compromis care a avut suficient succes incat sa ramana o constanta. "Trenul vietii" a iesit intr-o zi, a fost inventat intr-un moment de panica, si inca merge. Mai bine decat alte lucruri pe care le-am planuit indelung, care cate-odata nu au fost asa cum speram. De aia nu am incredere in chestiunile pe care le programez. De aceea nu-mi planuiesc vacantele. Prefer ca, daca acum am chef sa plec la Sinaia, sa prezint urmatoarea melodie, sa ma urc in masina si sa plec.

Te-ai confruntat cu momente grele in "Trenul vietii"?

Au fost multe momente grele. Doua ninsori care au impiedicat invitatii sa ajunga la timp, dar am bagat mai mult promo si, intr-un final, au ajuns. Un alt moment de criza a fost cand invitatii nu aveau pe unde sa intre. Seara, poarta centrala se inchide si, de obicei, se intra pe poarta B. Ei bine, acolo se afla un excavator care tocmai sapase o groapa imensa. Asa ca nu se putea trece din cauza santului. Noi - lucram de 3 ani aici - ne-am descurcat cumva, prin spate. Dar invitatii de unde sa stie drumurile ocolite? E totusi bine ca nu am avut probleme mentale sau legate de continut. Asa ca restul se rezolva.

RETETA AUDIENTEI

Care sunt dezavantajele acestei emisiuni?

Unul dintre dezavantaje este locatia. Studioul de filmare este foarte departe. Si am avut invitati care imi sunt foarte dragi, pe care as fi vrut sa-i leg de tren. Cum e Aurora Liiceanu. Dar care stau foarte departe. Si, chiar si cu un taxi sau cu masina, tot fac 40 - 50 de minute pana aici. Plus machiajul, pregatirile etc. Pierd patru ore pentru a sta 15 minute in emisiune. Le cerem cam mult. Asta este tot ceea ce as schimba.

Dar avantajele?

Nimeni dintre cei pe care i-am invitat nu a spus vreodata ca nu vrea sa vina. Unii au spus ca nu pot saptamana aceasta, ca nu pot "acum". Dar nu au refuzat. O singura personalitate - nu dau nume - cunoscuta ca fiind usor boema - a spus ca nu se regaseste in formula asta. Nu stiu daca este datorita mie sau a producatoarei Elena Mihai.

Exista o reteta pentru audienta garantata?

Nu sunt genul de moderator care sa instige la scandal cu orice pret. Daca oamenii nu au nimic de impartit, nu o sa ii fac eu sa se certe. Poti face audienta si daca cineva iti face confesiuni, nu doar daca se cearta. S-a demonstrat ca nu numai scandalul vinde. Suntem un popor de oameni sensibili. Uite cat de bine au prins telenovelele.