Privirea lui Ulise (Ulysses' Gaze), in regia grecului Theo Angelopoulos, ne prezinta o Maia Morgenstern cu 10 ani mai tanara, in compania actorului american Harvey Keitel. Proiectata marti seara in cadrul Festivalului Filmului European, coproductia Grecia-Franta-Italia i-a adus pe aceeasi scena a cinematografului Studio pe Theo Angelopoulos si Maia Morgenstern, care au privit in urma cu emotie, amintindu-si de momentele ce le-au marcat atat cariera artistica, cat si viata. "A fost un film facut cu dragoste, disperare si multa emotie. Am invatat sa ne cunoastem pe noi insine si pe ceilalti", a marturisit Maia in fata unui public care a umplut pana la refuz sala de proiectii.

Imagini covarsitoare, cu valoare de document social

Un regizor contemporan (Harvey Keitel) se intoarce in tara natala, Grecia, pentru a proiecta unul din filmele sale, insa starneste controverse in randul populatiei. Talentul regizoral al lui Theo Angelopoulos s-a vazut in imagini cu valoare de document social (as aminti aici doua cadre care mi-au ramas intiparite in minte: persoane fara identitate ascunse sub umbrele negre, apropiindu-se incet-incet intr-un mars solemn de altele pierdute in negura noptii, tinand lumanari aprinse in maini, iar la mijloc politia care incearca sa opreasca scandalul; si inca una, tulburatoare: o statuie imensa, ce-l intruchipeaza pe Lenin, este transportata pe rau, iar zeci de oameni de pe margine cad in genunchi, inchinandu-se.

Personajul, numit simplu A, pleaca intr-o calatorie asemenea celui homerian, cu doua scopuri: reconstruirea trecutului si gasirea celor trei role de film ale fratilor Manakis (deschi-zatori de drumuri in cine-matografia balcanica), ramase nedevelopate, de fapt un pretext de cautare a Sinelui. Din Grecia ajunge in Albania, Bucuresti, Macedonia, Bulgaria, Belgrad si, in final, Sarajevo, insa aparent odiseea se incheie aici. Personajul A, eternul calator, vorbeste in monologul de sfarsit de o posibila intoarcere.

Patru forme ale iubirii, interpretate de Maia

Pe tot parcursul calatoriei sale ii iese in cale personajul feminin, (Maia Morgestern), care de fiecare data este alta. Cele patru femei, interpretate toate exceptional de Maia, sunt intruchiparea a patru iubiri diferite, tema intalnita si in "Odiseea" lui Homer. "Privirea lui Ulise", distins cu Marele Premiu al Juriului la Cannes in 1995, este un film in care imaginea primeaza.

Sunt ilustrate dramele oamenilor din timpul unui razboi care le-a schimbat vietile, frumusetea balcanica, exilul. Totul este o metafora, o incrucisare de idei si imagini color si alb-negru. "Privirea lui Ulise", ce poarta semnatura unei legende a cinematografiei grecesti, Theo Angelopoulos, este un film de arta cu multe secvente teatrale de neuitat, o calatorie labirintica a unui personaj in cautare de locuri noi, a regasirii de sine si de comunicare cu alte civilizatii. Am asistat parca la o expozitie de imagini puternic reale, nimic falsificat, un colaj de fotografii din timpuri de odinioara si din prezentul dupa care s-a facut un film.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.