Boogie, despre obligatii familiale pe un ton familiar si captivant

Ce este insa fara doar si poate "Boogie" - o felie de viata verosimila, care vorbeste pe limba noastra tocmai pentru ca regizorul atinteste camera pe oameni ca noi. Si spune multe.

Dupa "Hartia va fi albastra", Radu Muntean si-a concentrat atentia pe un alt fel de drama umana, una mai la indemana generatiei tinere, chiar daca target-ul ramane un public la varsta mijlocie. Intr-adevar, "Boogie" vorbeste despre o criza de varsta mijlocie care, la prima vedere, nu suna a mare lucru - o parere din publicul de la vizionarea de azi chiar observa ca unii spectatori au plecat cu verdictul "plictisitor" pe buze.

Radu Muntean nu a ramas insa cu o impresie similara, citand ca exemple publicul primitor din Cluj si de la Anonimul - iar eu una pot sa va asigur ca filmul merita mai mult decat laude cu jumatate de gura, si nu doar de dragul sustinerii unui produs autohton: intr-adevar exprima ceva cu mijloacele care-i sunt disponibile celei de-a saptea arta. Privite superficial, evenimentele din "Boogie", personajele si dialogul nu sunt cu nimic iesite din comun, da. Insa nu trebuie sa ne lasam pacaliti de familiaritatea pe care ele ne-o inspira: ele, adunate, fac o mica opera de arta, mergand in pas cu trend-ul realist la care facea de curand referire criticul american A.O. Scott.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe