Britanicii i-ar putea oferi miine, prin votul exprimat in alegerile legislative, un al treilea mandat premierului laburist Tony Blair, facindu-i astfel si cel mai frumos cadou pentru aniversarea a 52 de ani, care va avea loc vineri. O noua victorie ar insemna un adevarat record, in conditiile in care, pina acum, nici un prim-ministru laburist nu a obtinut trei mandate consecutive.

Analistii se asteapta ca laburistii sa iasa din nou cistigatori si toate sondajele de opinie sustin si ele aceasta idee, in ciuda disputelor legate de interventia in Irak si a lipsei entuziasmului popular. Dupa o luna de campanie electorala terna, catalogata drept meschina de comentatorii britanici, si insufletita doar de atacurile personale lansate de conservatori impotriva lui Tony Blair, nu s-au inregistrat schimbari semnificative in preferintele electoratului.

Laburistii si-au mentinut un avans destul de confortabil in fata conservatorilor condusi de Michael Howard si a liberalilor-democrati condusi de Charles Kennedy. Avind in vedere ca tara este prospera si nu se confrunta cu probleme majore, sondajele ii crediteaza pe laburisti cu 36%-40% din intentiile de vot, pe conservatori cu 30%-34% si pe liberal-democrati cu doar 20%-24%. Marile necunoscute ramin insa participarea alegatorilor indecisi - procentul lor ajungind chiar la 36% la unul dintre sondaje - si rata absenteismului, cei doi factori putind sa schimbe rezultatul final al alegerilor.

Liderul laburist pledeaza pentru prudenta

Constient ca o mare parte a electoratului este nemultumita de prestatia sa in ceea ce priveste implicarea Marii Britanii in razboiul din Irak, premierul Tony Blair s-a ferit sa se proclame victorios si i-a avertizat pe laburisti ca "nu au cistigat inca" alegerile si trebuie sa ramina mobilizati. "Istoria electorala este presarata de exemple cu partide aflate in fruntea intentiilor de vot si care au sfirsit prin a pierde alegerile", a declarat premierul Blair la BBC. Politicienii laburisti au fost expediati in acele circumscriptii unde lupta este foarte strinsa.

Cea mai mare temere a lui Blair este aceea ca multi alegatori, in special cei nemultumiti de Irak, ar putea opta pentru liberal-democrati, singurul partid care s-a opus de la bun inceput razboiului, situatie ce i-ar avantaja pe conservatori. Miza este foarte mare si pentru principalul rival al lui Blair, liderul conservator Michael Howard, fiul unui evreu emigrat din Romania, care risca sa piarda sefia partidului in cazul unei infringeri usturatoare. Howard a preluat conducerea partidului conservator in urma cu 18 luni, iar analistii sint de parere ca el va fi nevoit sa demisioneze in cazul unui rezultat slab, adica in cazul in care laburistii ar obtine o victorie la o distanta confortabila, in conditiile in care prestigiul lui Blair a fost serios afectat de afacerea irakiana.

Tony Blair - carisma

Propulsat la putere de victoria zdrobitoare a laburistilor, in 1997, confirmat pentru inca un mandat in 2001, premierul britanic Tony Blair a vazut cum popularitatea sa scade vazind cu ochii, fiind victima a unei crize de incredere pe care opozitia a exploatat-o la maximum. "Raceala" alegatorilor a debutat o data cu conflictul din Irak, numerosi britanici fiind convinsi ca premierul lor i-a mintit in legatura cu motivatiile acestui razboi.

Citeste si:

"Principala problema a lui Tony Blair, pe care nu a avut-o in timpul alegerilor din 1997 si 2001, este aceea ca un mare numar de alegatori nu-l mai cred. Este un handicap teribil", explica analistul Paul Whiteley. "Si-a cheltuit intreg capitalul de incredere cu Irakul", este de parere si Ben Page, director al institutului de sondaje Mori. Totusi, opozitiei ii va fi greu sa invinga acest excelent orator si abil politician, care la 30 de ani era ales deputat de Sedgefield, iar la 43 devenea cel mai tinar premier al Marii Britanii din secolul XX. Bilantul sau sta marturie pentru energia pe care o are.

De cind a preluat sefia Partidului Laburist, in 1994, carismaticul si hiperactivul Tony Blair, al carui zimbet fermecator ii exaspereaza pe conservatori, a facut ca formatiunea sa sa evolueze pe toate planurile. Dintr-un partid care se sprijinea in mod traditional pe sindicate, el a facut o formatiune de centru, orientata spre Europa, care a combinat liberalismul economic cu servicii publice mai performante.

Sub mandatele sale, economia a cunoscut un impuls spectaculos. Mare orator politic, premierul britanic este aproape mut in privinta vietii sale private. Insurat din 1980 cu o avocata, Cherie, Blair este tata a patru copii, cu virste cuprinse intre 21 si 4 ani. In timpul studiilor la Oxford, el a fost chitarist intr-o formatie rock, marturisind recent ca si-a dorit sa devina un star al genului. Dar Anthony Charles Lynton Blair, nascut pe 6 mai 1953, la Edinburgh (Scotia), intr-o familie burgheza, s-a dovedit a fi mult mai inzestrat pentru politica.

Howard - duritate

Michael Howard, liderul conservatorilor britanici, este un "dur" format la scoala "Doamnei de Fier" Margaret Thatcher, dar campania sa electorala, axata pe teme de dreapta, precum imigratia, nu a reusit sa-l propulseze in sondaje. Dupa ce a lansat mai multe atacuri personale la adresa lui Tony Blair, pe care l-a calificat drept "mincinos", Howard se afla intr-o situatie dificila, deoarece nu a reusit sa aduca mult asteptata revenire politica a conservatorilor.
Nascut in Tara Galilor, intr-o familie modesta de imigranti romani evrei, Howard a fost un elev stralucit. In 1975, se indragosteste la prima vedere de manechinul Sandra Paul, cu care s-a casatorit si are doi copii.

Desi este un iubitor al trupei Beatles si un aprig suporter al echipei Liverpool, acest oras nu i-a raspuns cu aceeasi pasiune, Howard pierzind de doua ori alegerile in aceasta circumscriptie. El se orienteaza apoi spre Flokestone, unde obtine un mandat de deputat din 1983. Doi ani mai tirziu, accede in guvernul conservator, insa abia din 1993 incepe sa devina cunoscut, o data cu preluarea functiei de ministru de interne. A fost initiatorul proiectului privind inchisorile private, pe care le-a populat apoi prin inasprirea pedepselor pentru delincventi.

Desi infractiunile scad cu 15a, in 1995 ministrul Howard il va demite pe directorul penitenciarelor, "vinovat" de faptul ca a tras semnalul de alarma cu privire la degradarea sistemului. Cind paraseste scena politica, in 1997, Howard este considerat "unul dintre cei mai detestati oameni politici". Liderul conservator stie insa ca, de atunci, climatul s-a schimbat, iar electoratul isi doreste promisiuni clare privind securitatea. Desi de-abia a renuntat la traditionalii sai ochelari patrati cu rame groase pentru un model fara rame, mai putin sever, Howard mizeaza astazi mai mult ca niciodata pe privirea sa incruntata si imaginea sa de "dur".