Conditiile meteo nefavorabile, desprinderea inopinata a unei bucati de gheata de la o inaltime de 8.200 m, dar si eroarea umana, par a fi cauzele mortii celor 11 alpinisti profesionisti si a insotitorilor acestora, pe unul dintre cele mai periculoase varfuri din lume, K2, arata The Guardian. Printre cei decedati se numara 3 coreeni, 2 nepalezi, 2 pakistanezi, alpinisti din Franta, Serbia si Norvegia, un irlandez fiind deocamdata dat disparut. Se crede ca un insotitor pakistanez si un alpinist sarb au cazut in gol, iar cativa si-au pierdut viata cand bucata de gheata a taiat franghiile folosite de alpinisti in zona inghetata a muntelui.

Tot din cauza desprinderii blocului de gheata se pare ca au murit cei doi nepalezi, iar alti 10, epuizati de urcus, au ramas agatati in aerul taios, deasupra unei zone cu grad ridicat de risc, cunoscuta sub denumirea de Bottleneck. Alti alpinisti au murit inghetati de frig sau sufocati in „Zona Mortii”.

Pana in acest moment, nimeni nu stie cu exactitate cum s-a intamplat tragedia. Cea mai expresiva marturisire a venit din partea supravietuitorului olandez Wilco van Rooijen, 40 de ani, cel care a condus escaladarea. Acesta a declarat ca tragedia nu a fost doar rezultatul avalansei, ci a survenit in urma unui program si drum spre culme gresit pregatit. Wilco van Roojen, care isi pierduse deja trei prieteni pe K2, a fost salvat in cursul zilei de luni.

Acesta a tinut sa precizeze ca in prima faza, problema a survenit in urma avalansei, cand muntele a fost acoperit subit de un nor, ce le-a facut imposibila coborarea. In drumul sau, ingreunat de lumina orbitoara produsa de zapada, a trecut pe langa 3 sud-cooreni care suferisera accidentari. S-a oferit sa-i ajute insa acestia au refuzat.

„Unul dintre ei atarna cu capul in jos, al doilea il tinea cu o franghie dar era de asemenea in soc; toti trei incercau sa supravietuiasca, dar si eu trebuia sa supravietuiesc”, a marturisit acesta.

Pe site-ul lui Nicholas Rice, alpinist american, care nu a luat parte la expeditie, apar informatii potrivit carora doi alpinisti, italianul Marco Confortola si irlandezul Gerard McDonnell, au fost nevoiti sa doarma la o altitudine de 8.200 metri. Italianul a reusit sa coboare la o inaltime de 6.000 metri, unde aerul este destul de gros, fapt ce permite prezenta elicopterelor. Acesta a fost salvat de trei insotitori pakistanezi si de un alpinist american. Din cauza degeraturilor este posibil insa sa-i fie amputate picioarele.

Citeste si:

Din anul 1954, cand a fost cucerit de italieni, aproximativ 280 de oameni au ajuns pe varful k2, in conditiile in care in varful Everestului ajung peste 300 de persoane in fiecare an.

In urma acestei tragedii, se ia tot mai mult in calcul varianta potrivit careia alpinistii se aventureaza in a atinge astfel de culmi coplesitoare in urma unei dorinte supreme, conditie cunoscuta drept febra culmilor (summit fever).

Parerile sunt impartite insa si multi sunt si de partea alpinistilor. „K2 este piscul din Himalaya ce trebuie escaladat. Este ca o piramida de piatra, cu foarte putina zapada si multa gheata”, a declarat Nazir Sabir, presedintele Clubului Alpin din Pakistan, care a escaladat K2 in 1981. „Spre deosebire de Everest, unde sunt fixate franghii, se instaleaza tabere si se asigura rezerve de oxigen si mancare, toate acestea facilitand escaladarea muntelui, chiar si pentru alpinisti neexperimentati, K2 este diferit. Cei care accepta provocarea de a ajunge pe aceasta culme sunt cei mai buni alpinisti. Ei au oamenii potriviti pentru aceasta provocare, au ideile potrivite si se vor reintoarce. Dar, pe de alta parte, sunt factorii necunoscuti si imprevizibili ce fac totul atat de periculos”, a conchis acesta.

Hugues, alpinist profesionist, care de asemenea si-a pierdut viata in aceasta expeditie, la varsta de 61 de ani, a trimis un ultim mesaj prietenilor cu o zi inainte de a muri: „Mi-as dori ca toata lumea sa aiba posibilitatea de a contempla acest ocean de munti si ghetari. Sufar din pricina lor dar totusi este atat de frumos. Noaptea va fi lunga, dar frumoasa”.