Blogging-ul e pe cale sa fie declarat media pe cale de disparitie, mai ales ca platformele de publishing de maine nu vor produce bloguri desfasurate ca serii de articole postate in ordine cronologica, pe subiecte variate sau, dimpotriva, pe teme de nisa, imbogatite cu imagini si clipuri.

Ceea ce va urma modei blogging-ului, asa cum arata aceasta specie media astazi, nu are nicio legatura cu ce stim si citim astazi.

Goana dupa vizualizari si comentarii nu va mai arata la fel, pentru ca uneltele de a ne publica online vor evolua. Nu inspre o varietate mai mare de continut usor de preluat ci, mai degreaba, inspre fluxuri de activitate atent adresate si presonalizate. Despre fluxurile media pe care le producem voluntar (active) si involuntar (pasive) se tot vorbeste, mai ales de cand aplicatii de genul Last.fm si agregari ale informatiei in RSS-uri au devenit populare. Blogul viitorului va fi mai degraba o colectie, centralizata, de fluxuri de activitate media. Active, prin posturile si comentariile pe care le scriem, clipurile si pozele pe care le urcam si tot ce facem in spatiu digital public si pasive, prin urmele pe care le generam prin simpla noastra angrenare intr-un context media, cum ar fi un scrobbler audio pornit sau o lista de "vizionate" si "favorite" de pe YouTube.

Toate aceste fluxuri, de care nu suntem in totalitate constienti, vor fi centralizate in pagini de "autor" in care fiecare miscare va fi reflectata printr-o urma. Fie ea piesa tag-uita pe last.fm sau oprire si exclamatie pe Google Maps. Pe masura ce hiperlocalitatea de care vorbea, in urma cu un an, in Wired, Bruce Sterling, va deveni realitate, prin implementarea etichetelor RFID in orice misca, de la bilet de avion la produs de cumparat si prin popularitatea gadgeturilor constiente de propria locatie (vezi iPhone2) sau retelele sociale ad-hoc, bazate pe GPS, vom putea vorbi de prezente virtuale din ce in ce mai consistente.

In momentul de fata piata serviciilor de agregare de continut media este destul de stransa, dominata de aplicatii cum ar fi FriendFeed, SecondBrain sau facilitatile FaceBook, dar principiul lor simplu de functionare va da nastere unei adevarate specii de aplicatii destinate nomadului de maine. Intr-o interfata customizabila (cum puteti vedea in profilele pe care mi le-am creat pe SecondBrain si FriendFeed) utilizatorii sunt invitati sa adauge fiecare RSS personal pe care-l considera relevant, de la lista de piese ascultate pana la ultimul post pe Twitter, locatie pe Maps sau prieten pe Delicious. Toate vor deveni publice si, agregate intr-o aceeasi pagina, mult mai usor de accesat si dat mai departe. Revolutia modifica radical pattern-urile de comunicare, schimband complet modul in care ne raportam atat la media personale cat si la cele ale celor din jurul nostru. Profilul unui utilizator de agregator de fluxuri media e mult mai vizibil decat o lista de cautari pe Google, transformandu-i personalitatea publica.

Am putea sa numim noua specie de comunicare "lifelogging" pentru ca, in mod evident, cantitatea de date impartasite este mult mai mare decat cea pe care o face posibila bloggingul de tip clasic. Suntem din ce in ce mai dispusi sa comunicam digital tot felul de informatii (ne trezim pe Messenger si ne despartim public pe Twitter) si, pe masura ce vom avea la indemana uneltele, media personale vor creste exponential. Sa nu uitam, insa, cum ne definim spatiul privat si sa ne intrebam, in timp ce strangem log-uri despre toate tipurile de activitati pe care le depunem, daca vrem cu adevarat sa impartasim atat de multe cu atat de multi.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.